marți, 3 decembrie 2013

Shorma vs Kangoo Jumps

 Ce inseamna sa te apuce nebunia unui sport, tu care pana acum ai fost anti sporturi precum alergatul ca nebuna prin parc fugarita de caini, tae bo cu pumni si picioare, zumba draguta de ea si altele. Le-am incercat, nu zic nu, dar nici unul din ele nu m-a atras sa ma pot duce cu drag. Am fost la cateva sedinte si apoi am zis pas, preferam sa alerg spre o shaorma si sa fac pasi de zumba spre Kfc. Ma rog, una peste alta intr-o zi cand frunzaream internetul le-am descoperit pe cele doua surori, Luisa si Diana Stirbu, instructoare de kangoo jumps. (merg la Luisa, pe care o recomand cu drag). Sincer, am stat pe ganduri cam o luna pana sa ma hotarasc, dar mi-am propus sa rezist tentatiei     ( astia de la Dristor au facut la 3 strazi de mine o shaormarie, si baietii de acolo cred ca incepusera sa stie cum sa imi faca shaorma ) si sa incerc sa vad daca se prinde de mine aceasta activitate.
 Culmea, dupa 1 luna si jumatate pot spune ca da, m-a prins. Ma duc cu drag de 2 ori pe saptamana si ce m-a frapat astazi, ca o mica observatie, nu mai am pofta de shaorma. Da, un pic tragic, dar nu mai poftesc (am incercat sa mananc una la farfurie intr-o sambata noapte, dar nu am putut nici macar jumatate).
 Sa nu va imaginati ca vorbind cu atata patos de shaorme am vrea 80 kg, nici vorba, cam de la 18 ani cantaresc in jurul acelorasi kilograme, si anume 50-51, la 1.70m. As putea spune manechin, dar m-ati acuza ca duc lipsa de modestie.
   Practicarea de kangoo jumps chiar este benefica, lucreaza atat picioarele,  fesierii (curul mai exact, caci toate ne dorim un posterior cat mai ferm) cat si abdomenul. Dupa 1 luna si jumatate  chiar am observat anumite modificari (s-au retras din zona abdomenului cartofiorii, castraveciorii murati cat si sosul picant de la Dristor). Asa ca daca o shaormista fidela a reusit sa renunte la aceste pofte, cu siguranta puteti si voi.

PS: este o lume colorata, cu de toate :)


joi, 3 octombrie 2013

Pe strazile Bucurestiului gaurit


    Buna dimineata. Zic sa incepem ziua  intr-o ambianta precum este vremea de afara, de cacat. Poate imi raspunde cineva de ce dracu avem sute de mii de gure de canal prin tot orasul asta? Una langa alta, una langa alta.Traim intr-o mica Venetie si nu mi-am dat seama in acesti ani? Bine, daca este sa ne luam dupa inundatiile care se produc in acest oras dupa nici 2 zile de ploaie, nu ma mira. In afara faptului ca zi de zi stam ca vitele in trafic pentru  ca politistii nu stiu sa descongestioneze traficul (ei stiu doar cum sa stea la panda sa iti bage o amenda daca ai depasit cu 10 km viteza legala si sa stea cu farurile inchise pe drumurile nationale poate poate face prostul o miscare gresita) ne mai si futem masinile in canalele lor. N-am vazut in nici un alt oras din lumea asta atatea canale pe metru patrat. Culmea este ca acum cateva zile am prins un trafic brici de la birou pana acasa. Oare de ce? Nu am stat la nici macar un stop si am facut traseul in 15 min (drum care zilnic imi ia cam 40 min), asta pentru ca tadam pam pam? Venea o posibila coloana oficiala si toti papagalii erau aliniati la mai toate semafoarele si ne faceau semne disperate cu labutele lor sa trecem, nu de alta dar sa nu ii incurcam pe stimabilii demnitari. Din partea mea sa treaca zilnic coloane pe acest traseu, ajung acasa mai repede. Dar sa revenim la canale..ma poate lamuri cineva la ce dracu ne folosesc atat de multe? Da, m-am saturat sa evit unu, sa iau altu, sa imi bulesc cauciucurile si sa ma simt ca in vestul salbatic. Zeci de canale, sute de canale in Micul Paris. Facem slalom printre canale zi de zi si se pare ca inca nu ne-am plictisit. Platim taxe, roviniete, asigurari de toate felurile, sa ne distrugem cate un pic masinile pe strazile Venetiei Bucurestene...


PS: Traim intr-o lume colorata..

luni, 2 septembrie 2013

In pasi dulci de balerina, Pavlova

Pentru ca imi place atat de mult bezeaua intr-o sambata un pic mai racoroasa am decis sa incerc o reteta noua: Prajitura Pavloa. Povestea spune ca Herbert Sachse, bucatorul sef al hotelului Esplanade din Perth a creat aceasta prajitura in 1935 pentru a sarbatori vizita indragitei balerine Anna Pavlova in Australia. Povestea balerinei o puteti gasi aici .
 
     Reteta nu este complicata, dureaza doar putin mai mult coacerea bezelei, racirea si apoi asezonarea cu fructele dorite. Este dulce si racoritoate ( eu am folosit zmeura, sa ii dea un gust acrisor). Poza finala o puteti regasi mai jos iar reteta cu siguranta o gasiti cu o simpla cautare pe google.

  Nu a rezistat mai mult de o zi in frigider si cu siguranta voi mai incerca prajitura si cu alte fructe si de ce nu si cu..ciocolata :)