marți, 8 iulie 2014

Atentie: Hiene

Exact cum sunt panourile de la gradinile zoologice care atentioneaza vizitatorii : atentie animal periculos, asa ar trebui puse si in dreptul anumitor zone din biroul in care lucrezi : "atentie hiene". Si cand spun hiene nu ma refer la pradatoarele stiute de noi toti, ci de oameni. Da, animalele cu chip de oameni care vin sa iti linga rana dupa ce te-au muscat.  Lucrand de ceva ani buni in mediile corporatiste ajungi sa intalnesti diverse tipologii de oameni, unii mai placuti iar altii...mai putin. Niciodata nu am inteles si nu voi intelege oamenii care calca pe cadavre ca sa ajunga cat mai sus. Cadavrele se imput si o sa cazi de acolo, la asta nu te-ai gandit? . Am ajuns sa suflu vorba aia, si in iaurt dupa ce de cateva ori m-am ars si am ales ca cea mai buna varianta este eschiva. Elimin din jurul meu acesti oameni si incerc sa nu intru in contact prea mult cu ei. Aceste hiene pot lua forma diversilor sefi, sefuti, care mai de care cu cate o functie infipta bine in fund. Ei nu te lasa sa te dezvolti, iti pun piedici si se simt deranjati ca tu ai vrea sa dai mai mult pentru compania aia mare si tare care isi respecta angajatii, valorile, bla bla. Si nu au o problema cu tine personala, nu vor sa iti taie elanul tineresc ca nu le place fata cu care le zambesti..nu. Daca nu stiti, si in corporatii predomina inca (ca si pe vremea comunismului) zicala "nu conteaza ce stii sa faci, conteaza pe cine cunosti" si tocmai din cauza asta ai putea fi o piedica in fata unuia care vrea sa isi aduca nepotul, nepoata, prietenul, finul, pe postul recent eliberat din companie asupra caruia are si el o mica influenta. Se infig bine in procesul de selectie al viitorului candidat, si nu dau drumul pana nu sfasie concurenta. Asa ca aruncati-le un cadavru si asteptati sa atace. Hienele corporatiste

PS: traiam intr-o lume, pardon printr-o haita de hiene cat mai diversificate..

marți, 29 aprilie 2014

Hollywood smile

Nu am mai apucat sa postez despre aparatul dentar. Dupa 1 an si 8 luni l-am scos, urmand ca timp de 1 luna sa mai port gutierele transparente (cea de jos doar noaptea iar cea de sus intreaga zi pentru o scurta perioada). Sincer ma obisnuisem cu el si imi devenise foarte drag, ciudat poate, dar acum ii simt lipsa. Mi se parea foarte dragut sa zambesc larg si sa imi iasa in evidenta aparatul care la inceput a fost in culorile curcubeului deoarece mi-a placut foarte mult sa ma joc cu el si sa am un zambet colorat. Perioada in care am mai purtat gutierele a fost de circa 2-3 luni dupa acesta a fost scos si sunt recomandate tocmai pentru ca dintii au tendinta sa revina la foma initiala.


 Dupa ce se scoate aparatul, se pun lipite pe spatele dintilor niste sarme de retentie tocmai ca acestia sa nu isi poata modifica traiectoria. Acestea se poarta de-a lungul vietii, nu se dau niciodata jos. Eu le am deja si m-am obisnuit cu ele, poate doar la inceput sa te simti putin ciudat, atingandu-le mereu cu limga din instinct. Periajul trebuie facut intens si corect, deasemenea folosita si ata dentara.

A meritat din plin perioada in care am purtat aparatul dentar pentru rezultatele de acum. Recomand oricui este in dubii sa faca acest lucru. Costurile sunt destul de ridicate ( aprox 3000 euro intreg tratamentul)  dar zambetul perfect isi merita toti banii.

PS: sa zambim intr-o lume atat de colorata :)

marți, 1 aprilie 2014

Dependenta de jocuri : auto-distrugere in 3, 2, 1

Dependenta de jocuri video: self distruction starting in 3, 2, 1. Presupun ca toate aveti un frate, prieten, verisor, iubit, dependent de jocurile video. Ei nu isi dau seama ca intra in categoria dependentilor dar noi da. De ce? Pentru ca ii vedem tot mai rar, schimbam cateva cuvinte, sunt irascibili atunci cand timpul lor nu este ocupat jucandu-se si pur si simplu sunt lipsiti de energie daca sunt pusi sa faca altceva decat a lupta si castiga eroic cate un quest. Pentru ca acum nu mai suntem in vremea in care barbatii ieseau cu batele din pestera si plecau sa vaneze pentru femeie. Acum duc razboaie virtuale, arunca cu flacari si sabii fermecate, au scuturi si caractere neinfricate, isi aleg armele, culoarea si lungimea parului, culoarea armurii si intra in ghilda (sau asa ceva) pentru a iesi victoriosi. Nu mai au nevoie de prieteni reali , pentru ca din momentul in care si-au pus castile au intrat in lumea virtuala cu restul jucatorilor neinfricati. Rad, glumesc si se sprijina reciproc pentru a distruge inamicul. Ei sunt barbatii neinfricati. Sa nu cumva sa indraznesti sa ii intrebi ceva in timpul quest-ului. Ai mare curaj daca faci asta. Vrei sa te lovesti de " nu vezi ca ma joc, ma lupt sa ii omor pe astia". Tu chiar nu iti dai seama ce face? Omul lupta pentru pacea mondiala si tu indraznesti sa il intrebi daca are rufe murdare de spalat sau ce mananca la cina. Uite d-asta locul femeii este la cratita si al barbatului pe campul de lupta aflat chiar in monitorul din fata.



  Va vedeti numai la masa de seara si in weekend? Da, traiesti o frumoasa poveste de dragoste cu un gamer, tu cu el, el cu jocul. Credeai ca tu esti pionul central? Troll-ul sau mai stiu eu ce creatura din WoW sau Elder scroll este partenera, prietenul de suferinta, persoana care il intelege cel mai bine. Cine ii este alaturi la greu in lupta? Cine ii intelege orice miscare si chiar mai mult, gandeste la fel? Da, el-caracterul lui din joc. Sufletul pereche. Nu incerca sa ii tii piept, sa te lupti cu el si sa il infrangi. Nu ai sa reusesti, are skill-uri perfectionate, poate anticipa miscarile si stie unde sa se ascunda pentru a-ti da lovitura de gratie. Asa ca intoarce-te incet de unde ai venit, inchide usa dupa tine si lasa-l sa termine quest-ul. Mandria castigarii luptei nu are egal.



PS: traim intr-o lume colorata a caracterelor virtuale