Slab vs gras

De ce intotdeauna cand te duci la o sala de sport te simti ciudat, privita din toate colturile si mai mai ca iti vine sa te intorci acasa, sa iei o carte in brate  si sa incepi sa faci mai bine  niste abdomene intinsa in pat (recunosc, numai asa le faceam si eu). Nu sunt adepta salii de fitness, alergatului prin parc dar asta deja am mai spus-o intr-un post anterior. Singurul "sport" ca sa zic asa care se pare ca se tine de mine sau eu de el, este kangoo jumps. Imi place si recomand. Ma rog, sa revenim. Prima ora de kangoo. Nu mi-am luat paravan nici o prietena cu care sa pot discuta inainte sau in timp ce sar ca o nebuna, nici macar o fata cunoscuta pe acolo desi la intrarea in sala am scanat cat am putut teritoriul. O singura persoana cunoscuta (asta pentru ca am discutat anterior prin intermediul facebook-ului) - instructoarea. Pentru ca este o sala apropiata de casa, echipamentul il am direct pe mine (doar un tricou de schimb) si nu este nevoie sa ma schimb acolo. Cu toate astea am observat mai multe priviri taioase, un fel de scan ca la aeroport in ceea ce privesc greutatea, formele, constitutia, in momentul in care o persoana noua apare. Trebuie sa recunosc ca sunt un pic norocoasa, am fost slaba mai toata viata, chiar si acum cantaresc 51 kg la 1.70m. Daaar ca orice fata, femeie sau domnisoara avem locurile noastre sensibile unde se depun shaormele, fast food-ul, ciocolatile ataat de bune. In orice caz, fiecare avem motivele noastre pentru care alegem sa mergem la o sala, sa practicam un sport ( fie pentru a slabi, fie pentru a ne mentine) . Discutia este despre acele priviri tintuite spre tine, persoana noua venita la o sala de sport. Parca si auzi intrebarile: de ce a venit asta la sala, nu vezi ce slaba/ grasa este? Ce nevoie are de sala? Ia sa vedem, are aripioare, burtica, este mai grasa/slaba decat mine? Fetelor, nu priviti ca o competiei mersul la sala, cine arata mai bine sau nu. Un corp perfect nu inseamna si minte perfecta. Lasati rautatile, invidiile si privirile rautacioase asupra celorlalte fete. Poate o domnisoara mai plinuta s-ar putea simti prost si jenata de aceste priviri si ar renunta sa mai vina tocmai din cauza acestui lucru. Nu rapiti dorinta sau dreptul cuiva de a se simti mai bine in propria piele. Cuvintele urate sau chiar si privirile pot dezarma persoanele mai slabe si stima de sine (care si asa nu este destul de mare in unele cazuri) are de suferit. Persoanele putin mai plinute pot fi mai placute, mai agreabile si mai pline de viata decat 10 anorexice sau slabanoage la un loc. Greutatea nu este un etalon si nu este un factor de alegere a persoanelor din jurul tau. Asa ca mi-ar placea sa vad cat mai multe zambete, priviri macar intelegatoare si tot mai putina ironie.

Mersul la sala ar trebui sa fie o modalitatea de a te relaxa, de a te rupe de cotidian, de a evita aceasta scanare continua la care suntem supusi zi de zi (cat de bine aratam, cat de bine suntem imbracati, ce masina conducem, la ce companie lucram, ce post avem la acea companie, cati bani avem in cont, etc)

Dupa cum spune un slogan cunoscut "Suntem cu totii diferiti...din fericire" si traim intr-o lume colorata...

Shorma vs Kangoo Jumps

 Ce inseamna sa te apuce nebunia unui sport, tu care pana acum ai fost anti sporturi precum alergatul ca nebuna prin parc fugarita de caini, tae bo cu pumni si picioare, zumba draguta de ea si altele. Le-am incercat, nu zic nu, dar nici unul din ele nu m-a atras sa ma pot duce cu drag. Am fost la cateva sedinte si apoi am zis pas, preferam sa alerg spre o shaorma si sa fac pasi de zumba spre Kfc. Ma rog, una peste alta intr-o zi cand frunzaream internetul le-am descoperit pe cele doua surori, Luisa si Diana Stirbu, instructoare de kangoo jumps. (merg la Luisa, pe care o recomand cu drag). Sincer, am stat pe ganduri cam o luna pana sa ma hotarasc, dar mi-am propus sa rezist tentatiei     ( astia de la Dristor au facut la 3 strazi de mine o shaormarie, si baietii de acolo cred ca incepusera sa stie cum sa imi faca shaorma ) si sa incerc sa vad daca se prinde de mine aceasta activitate.
 Culmea, dupa 1 luna si jumatate pot spune ca da, m-a prins. Ma duc cu drag de 2 ori pe saptamana si ce m-a frapat astazi, ca o mica observatie, nu mai am pofta de shaorma. Da, un pic tragic, dar nu mai poftesc (am incercat sa mananc una la farfurie intr-o sambata noapte, dar nu am putut nici macar jumatate).
 Sa nu va imaginati ca vorbind cu atata patos de shaorme am vrea 80 kg, nici vorba, cam de la 18 ani cantaresc in jurul acelorasi kilograme, si anume 50-51, la 1.70m. As putea spune manechin, dar m-ati acuza ca duc lipsa de modestie.
   Practicarea de kangoo jumps chiar este benefica, lucreaza atat picioarele,  fesierii (curul mai exact, caci toate ne dorim un posterior cat mai ferm) cat si abdomenul. Dupa 1 luna si jumatate  chiar am observat anumite modificari (s-au retras din zona abdomenului cartofiorii, castraveciorii murati cat si sosul picant de la Dristor). Asa ca daca o shaormista fidela a reusit sa renunte la aceste pofte, cu siguranta puteti si voi.

PS: este o lume colorata, cu de toate :)

Pe strazile Bucurestiului gaurit

    Buna dimineata. Zic sa incepem ziua  intr-o ambianta precum este vremea de afara, de cacat. Poate imi raspunde cineva de ce dracu avem sute de mii de gure de canal prin tot orasul asta? Una langa alta, una langa alta.Traim intr-o mica Venetie si nu mi-am dat seama in acesti ani? Bine, daca este sa ne luam dupa inundatiile care se produc in acest oras dupa nici 2 zile de ploaie, nu ma mira. In afara faptului ca zi de zi stam ca vitele in trafic pentru  ca politistii nu stiu sa descongestioneze traficul (ei stiu doar cum sa stea la panda sa iti bage o amenda daca ai depasit cu 10 km viteza legala si sa stea cu farurile inchise pe drumurile nationale poate poate face prostul o miscare gresita) ne mai si futem masinile in canalele lor. N-am vazut in nici un alt oras din lumea asta atatea canale pe metru patrat. Culmea este ca acum cateva zile am prins un trafic brici de la birou pana acasa. Oare de ce? Nu am stat la nici macar un stop si am facut traseul in 15 min (drum care zilnic imi ia cam 40 min), asta pentru ca tadam pam pam? Venea o posibila coloana oficiala si toti papagalii erau aliniati la mai toate semafoarele si ne faceau semne disperate cu labutele lor sa trecem, nu de alta dar sa nu ii incurcam pe stimabilii demnitari. Din partea mea sa treaca zilnic coloane pe acest traseu, ajung acasa mai repede. Dar sa revenim la canale..ma poate lamuri cineva la ce dracu ne folosesc atat de multe? Da, m-am saturat sa evit unu, sa iau altu, sa imi bulesc cauciucurile si sa ma simt ca in vestul salbatic. Zeci de canale, sute de canale in Micul Paris. Facem slalom printre canale zi de zi si se pare ca inca nu ne-am plictisit. Platim taxe, roviniete, asigurari de toate felurile, sa ne distrugem cate un pic masinile pe strazile Venetiei Bucurestene...

PS: Traim intr-o lume colorata..