Trecutul are menirea sa ne invete, prezentul sa fie trait iar viitorul intotdeauna trebuie sa fie o surpriza

Si ce daca pana la varsta asta nu ti s-au realizat planurile marete stabilite in timpul liceului? Si ce daca nu esti maritata sau nu ai copii? Si ce daca nu esti o femeie de afaceri ? Esti fericita? Ai invatat ca singura persoana responsabila pentru propria fericire esti chiar tu? Daca da, inseamna ca te-ai maturizat. Inseamna ca poti fi fericita cu tine insati si ai ales calea cea mai frumoasa de a trai tot ce ti se ofera. Intotdeauna ne supunem regulilor societatii : sa ne casatorim pana la o anumita varsta, sa facem copii, sa mergem la job. Parca suntem niste robotei programati sa faca aceleasi lucruri. Dar poate nu toti suntem programati in acelasi mod. Poate unii dintre noi si-au rescris limbajul de programare sau au facut un update de soft. Ce ar fi sa traim mai mult ce ne aduce fiecare zi decat sa traim in viitor? Trecutul are menirea sa ne invete, prezentul sa fie trait iar viitorul intotdeauna trebuie sa fie o surpriza...

In fiecare zi traim in aceasta lume colorata....

Almost 30. So what?

Cand eram mici cred ca toti am avut acei vecini "mai mari" decat noi. Pentru ca sa fim seriosi, orice persoana care avea mai mult de 15 ani deja era catalogat asa. Si erau acei vecini care la 30 ani locuiau cu parintii, necesatoriti si fara copii. Erau cum ar spune pustii "lame". Cum sa ajungi la varsta aia si sa stai cu ai tai, si mai presus sa nu fii casatorit. Doamne, eu sigur nu o sa ajung asa. Ce viata trista presupun ca are. Si cred ca erau si mai multe comentarii rautacioase specifice acelei varste. 

2015. Aproape 30 ani. Ce te faci daca chiar tu te numeri printre acele persoane. Ai ajuns ceea ce in copilarie te infricosa. Stai cu parintii, fericit intr-o relatie de lunga durata dar necasatorit si fara copii. Ca doar mamele noastre la varsta asta deja aveau copii mari. Fraze din batrani pe care le tot auzi la evenimentele din familie, ca deh te numeri printre alea nemaritate. De cand 30 a devenit un deadline, acea linie de finish pe care daca o treci fara a prinde stafeta vietii ( casatoria) ai pierdut? Ne trasam inca de mici niste etape imaginare care trebuie indeplinite la anumite varste? De ce daca am ajuns in punctul asta tindem sa fim afectati daca constientizam ca reactiile noastre efau imature si influentate de ingamfarea varstei si sentimentul de turma ( daca spunea unu ceva, toti aprobam si sustineam). Adultul de acum ar trebui sa constientizeze atat evolutia societatii cat si schimbarea prioritatilor. De ce lasam copilul de atunci sa afecteze viata adultului de acum? Nu ma intereseaza tiparele societatii cat imi rasuna in minte cuvintele copilului din mine. Sunt nefericita? Neimplinita? Nici pe departe. Si atunci de ce 30-ul suna urat daca nu vine la pachet cu familie & co ? Fuck it. 30 chiar este noul 20 sau cel putin eu asa simt. Haideti sa nu mai stabilim niste tipare, sa ne casatorim la 28, copil la 29 maxim caci altfel esti mama batrana si sa facem totul atunci cand simtim si ne putem dedica cu adevarat acestors. Egoism? Nu. Timp pentru mine, pentru noi..inca da. Nu mai puneti intrebarile standard, dar cand te mariti, cand faci un copil daca vedeti ca ne apropiem de 30. Nu toti avem acest tel si nu pentru toti reprezinta adevarata implinire. Ce ma face fericita? O plaja exotica, persoana iubita si un spirit liber. Cand ma marit?? Va anunt, nu mai intrebati mereu. Si da, almost 30. So what???

Tic tac. Acel ceas biologic.

Cand stim ca incepe sa ticaie ceasul biologic? Cineva spunea la un moment dat ca vine o vreme cand va incepe sa faca tic tac in caputul nostru. Ceasul biologic? adica ce? momentul in care ar trebui sa ne casatorim, sa facem un copil pentru a  intra in randul lumii. Cam asta ar fi definitia pe scurt. Si cine ne spune cand isi intra in drepturi acest ceas? Cand majoritatea colegilor de scoala , liceu, facultate s-au maritat/casatorit, au facut copii, s-au mutat la casele lor cu catel si purcel? Daca da, inseamna ca mie mi s-au terminat bateriile la ceas de la atata ticait. Cu siguranta daca m-ai fi intrebat pe la 15 ani ti-as fi raspuns ca la 29 ani voi fi maritata, copilul la purtator si cu fat frumos alaturi. Fat frumos exista dar lui nu prea ii ticaie nimic in capsor decat poate troncanitul meu zilnic.
 Nu stiu de ce chiar daca suntem in sec 21, lumea inca iti pune o amprenta daca ai peste 30 si nu esti maritata. Nu inteleg, maritisul imi aduce odata cu acel act si un grad in armata sau un epolet pe umar iar in momentul in care ma intalnesc cu o celibatara ma bat pe umarul cu epolet si spun eu maritata, tu nu...veriga slaba. Tu ai reusit sa pacalesti un fraier cum s-ar spune, eu nu. Ceea ce nu inteleg aceste persoane, domnisoare care considera ca odata maritate si-au realizat menirea pe Pamant este ca a-ti gasi un barbat cu care sa te mariti este partea cea mai usoara. Partea dificila este sa il suporti o viata pentru ca nu l-ai ales din acel considerent numit iubire, ci l-ai ales sa nu ramai nemaritata, ca nah rudele de la tara te-ar arata cu degetul.
  Nu inteleg graba asta si dorinta de a te marita cat mai curand ca si cum asta te-ar scuti de anumite lucruri. Hmm, nu chiar, mai degraba te responsabilizeaza, trebuie sa speli mai mult, sa calci mai multe haine, sa faci mai mult decat pana acum, caci nu, femeia este stalpul casei sau macar  cea o curata :))). Ok ok ati putea  spune ca fug de responsabilitati si de treburile casnice. Nu, fug de ele momentan. Nu sunt pregatita inca sa nu imi acord timp mie, placerilor mele, dorintelor mele, calatoriilor si locurilor noi pe care vreau sa le vad inainte de a se opri odata ceasul ala din ticait.
  Am prieteni si prietene casatoriti, cu copii, singuri. Imi place de fiecare in parte pentru ca si-au gasit fericirea sau sunt in cautarea ei. Eu am gasit-o si nu vad cum un act mi-ar schimba starea de spirit sau mi-ar aduce mai multa siguranta in relatie. Din pacate traim in secolul vitezei, intr-o lume in care valorile morale de alta data nu mai primeaza, iar cuvintele la bine si la rau, pana ce moartea ne va desparti (bine, astea mai mult cred ca sunt de la americani furate) nu mai au nici o importanta. Ne inselam "ca chiori" si ravnim la "bunaciunile" celorlalti. Asa ca poate vremea  ceasului biologic a disparut si ar trebui sa privim lucrurile cu o mai mare relaxare.
  Pentru unii ticaie iar poate pentru altii timpul sta in loc.
 Voi auziti vreun ticait ? :) 


Este o lume colorata..tic tac, tic tac.