Iubesc caldura, iubesc vara, imi place cand vad ca toata natura revine la viata. Odata cu soarele aparut pe cer, parca prind mai multa energie, mai multa pofta de viata si ma bucur de orice lucru inzecit. Primavara aceasta este speciala , caci..."Primavara incepe cu ...tine" , dupa cum spune celebrul cantec al celor de la Holograf. De fapt, este inca o primavara..alaturi de tine. Mai mereu suntem in cautarea fericirii, fericire care pentru fiecare cu siguranta inseamna altceva. Inca de mici ni s-a format o imagine idealista asupra fericirii, cand mama ne citea povestile atat de cunoscute ale copilariei: "Alba ca zapada", "Cenusareasa", "Print si cersetor" si mai toate aveau acelasi final "si au trait fericiti pana la adanci batraneti". Odata cu primii pasi spre adolescenta te trezesti brusc ca nu este asa cum ti se spunea: primele lacrimi, primii fiorii transmisi de micile dezamagiri (sentimente care normal, erau extrapolate la acea varsta). Cresti, si vezi in jurul tau povesti de dragoste sfarsite, sentimente ce dispar in timp, deziluzii, dar inca te tii tare si vrei sa mai crezi in acele povesti. Spui da, se poate. Si de ce? Pentru ca exista exemplul concret: parintii tai. O dragoste ce respira de peste 25 ani, inca presarata cu plimbari romantice de mana in parc, telefoane de dor si vacante in doi. Tocmai aceste lucruri m-au facut sa ma gandesc la aceste doua intrebari: exista cu adevarat acele "
suflete pereche"? "
simti", asa cum spune toata lumea cand persoana de langa tine este acea persoana langa care esti in stare sa spui "pana la adanci batraneti"? Trebuie sa spun cinstit, ca pana nu demult, nu imi pareau asa credibile sintagmele de acest gen. Dar intr-un februarie incalzit de razele soarelui timpuriu aparut..
"am simtit":). Culmea este ca nu mi-am dorit un print pe cal alb, care sa vina sa ma salveze din castelul unde eram tinuta cu forta de zmeul cel rau. Caci eu intotdeauna eram cu baietii in spatele blocului la un "diri diri, la malai", faceam cazemate si ne bateam cu bulgarii pe echipe, jucam Portofelul pe surprize Turbo iar de sarbatori preferam sa primesc pistoale si masini. Partea cu masinile se poate spune ca inca a ramas prezenta in viata mea. Revenind la print, desi nu eram asa prietena cu printesele din povesti, se pare ca a aparut fara sa stiu, fara sa vreau, fara sa caut. Am realizat in acel moment, ca fericirea nu vine atunci cand o cauti..vine exact atunci cand trebuie, si ca de ce nu, fiecare dintre noi avem un print, sau o printesa, care intra in viata noastra pentru a ne ajuta la scrierea propriei povesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu