"Viva la fiesta, viva la noche, what the fuck?" spune o melodie recenta lansata pe piata muzicala pe care am ascultat-o mai toate zilele petrecute la mare, cand am sarbatorit 1 mai muncitoresc. Cu siguranta pe vremea parintilor nostri nu se auzea in boxe pe toata plaja " what the fuck". Acest 1 mai a devenit putin cam exploatat. Nu sunt un mare fan al notiunii de 1 mai - plecare la mare, dar mai in fiecare an s-a intamplat acest lucru. Nu din dorinta de a merge ca mai tot poporul ci pur si simplu, ca un laitmotiv folosit pentru o noua escapada din Bucuresti. Singura statiune in care intr-adevar, ai mai multe optiuni de a-ti petrece timpul este Mamaia, dar acest an s-a ales schimbarea locatiei, caci nu ne dorim sa fugim de aglomeratie in aglomeratie. Asa cum este binecunoscuta zicala "toate drumurile duc la Roma" , asa si pentru adeptii muzicii house,techno (si alte tipuri de acest gen), si a perechilor de ochelari de soare purtati chiar si noaptea, zicala a fost "toate drumurile duc la Kudos" . " A fost o vremea" cand si drumul meu ducea la Kudos, chit ca doar tangential. De la an la an lucrurile se schimba, si nu stiu neaparat daca in bine. Acum este subiectivism, pentru ca binele meu se poate sa nu fie acelasi cu al vostru. Se pare ca anul acesta 2 statiuni au fost in competitie : Vama Veche si Mamaia, mai exact: tinerii imbatati de aburul alcoolului, mizeria, libertatea inchipuita (Vama a fost candva un taram al libertatii, hotelurile si barurile aparute in exces i-au furat din frumusetea de alta data) versus fite peste masura, silicon la vedere, masini parcate ostentativ pana in intrarea clubului ( sa fie vazuti cu ce masina au venit), burtosi cu lanturi groase/ baieteii umflati de steroizi, fete si baieti imbracati care mai de care asemanator cu personajele de la circ, in 3 cuvinte : mult glamour kitschos. Pe bune, se poate mai bine de atat. Am inceput sa percep de ceva timp incoace altfel distractia. Asa cum sugereaza si titlul, m-am aflat intre aceste 2 extreme, mai exact intr-o statiune aflata poate la jumatatea distantei dintre cele 2. Nimic fancy, nimic ostentativ, doar o gasca de aprox 20 prieteni, toti membrii Club Seat care mi-au demonstrat inca o data ce inseamna cu adevarat sa te simti bine, sa apreciezi lucrurile simple si ca tot ce conteaza cu adevarat sunt oamenii pe care ii ai in jur. Tot acest weekend a fost presarat cu muuuult umor, cu rasete pana la lacrimi , plimbari pe biciclete, asteptat rasaritul -asta dupa cateva ore de dans, si un adevarat spectacol dat de prietenul nostru Gamer. Deci , abia astept un alt "1 mai" pentru o noua evadare din cotidian...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu