Sa ne ascundem "dup'o carte"

 Privind in jur am ajuns sa ma intreb: De cand calcatul peste cadavre a devenit sport national? Ne place sa ne ascundem dupa zambete false si politeturi ieftine. M-as putea lipsi de ele sincer, scutiti-ma de complezente afisate intr-un mod abuziv asa cum si eu o sa va scutesc de prezenta mea.
  Nu am reusit inca sa inteleg (dar poate mai am timp ) de ce prefera unii oameni sa calce pur si simplu pe cei din jur crezand ca in acest fel vor ajunge departe. Asa cum minciuna are picioare scurte sunt convinsa ca si acest sport numit calcat pe cadavre se intinde doar pe suta de metri. Nu va ridica nimeni statui si nu veti fi acoperiti cu lauri, poate doar simpla bataie pe umeri si un os aruncat la picioare. In timp ce dati din coada fericiti ca ati primit osul, tot mai multi din jur isi vor lua o carte sa se ascunda dupa coperti.

Tocmai d-asta prefer sa ma ascund si eu dup'o carte, sa blochez aceasta lume cu o poveste noua care sa ma duca departe de invidii, rautati, meschinarii si pupincurisme, departe de aceasta Lume Colorata.

Voi preferati sa terminati povestea sau sa culegeti osul de pe jos?