Dependenta de jocuri : auto-distrugere in 3, 2, 1

Dependenta de jocuri video: self distruction starting in 3, 2, 1. Presupun ca toate aveti un frate, prieten, verisor, iubit, dependent de jocurile video. Ei nu isi dau seama ca intra in categoria dependentilor dar noi da. De ce? Pentru ca ii vedem tot mai rar, schimbam cateva cuvinte, sunt irascibili atunci cand timpul lor nu este ocupat jucandu-se si pur si simplu sunt lipsiti de energie daca sunt pusi sa faca altceva decat a lupta si castiga eroic cate un quest. Pentru ca acum nu mai suntem in vremea in care barbatii ieseau cu batele din pestera si plecau sa vaneze pentru femeie. Acum duc razboaie virtuale, arunca cu flacari si sabii fermecate, au scuturi si caractere neinfricate, isi aleg armele, culoarea si lungimea parului, culoarea armurii si intra in ghilda (sau asa ceva) pentru a iesi victoriosi. Nu mai au nevoie de prieteni reali , pentru ca din momentul in care si-au pus castile au intrat in lumea virtuala cu restul jucatorilor neinfricati. Rad, glumesc si se sprijina reciproc pentru a distruge inamicul. Ei sunt barbatii neinfricati. Sa nu cumva sa indraznesti sa ii intrebi ceva in timpul quest-ului. Ai mare curaj daca faci asta. Vrei sa te lovesti de " nu vezi ca ma joc, ma lupt sa ii omor pe astia". Tu chiar nu iti dai seama ce face? Omul lupta pentru pacea mondiala si tu indraznesti sa il intrebi daca are rufe murdare de spalat sau ce mananca la cina. Uite d-asta locul femeii este la cratita si al barbatului pe campul de lupta aflat chiar in monitorul din fata.



  Va vedeti numai la masa de seara si in weekend? Da, traiesti o frumoasa poveste de dragoste cu un gamer, tu cu el, el cu jocul. Credeai ca tu esti pionul central? Troll-ul sau mai stiu eu ce creatura din WoW sau Elder scroll este partenera, prietenul de suferinta, persoana care il intelege cel mai bine. Cine ii este alaturi la greu in lupta? Cine ii intelege orice miscare si chiar mai mult, gandeste la fel? Da, el-caracterul lui din joc. Sufletul pereche. Nu incerca sa ii tii piept, sa te lupti cu el si sa il infrangi. Nu ai sa reusesti, are skill-uri perfectionate, poate anticipa miscarile si stie unde sa se ascunda pentru a-ti da lovitura de gratie. Asa ca intoarce-te incet de unde ai venit, inchide usa dupa tine si lasa-l sa termine quest-ul. Mandria castigarii luptei nu are egal.

PS: traim intr-o lume colorata a caracterelor virtuale

Sportul si forta gravitationala

Aseara, kangoo jumps. Nimic iesit din comun, o alta ora de kangoo. Fete multe, chipuri noi, de toate varstelele (aproximativ). Bun. Mi se face sete, ma duc sa ma hidratez cand ce sa vezi? Trec pe langa o doamna, peste 35 ani estimez ca varsta, cu un tricou alb usor transparent. Asa si? Ce este cu asta? Pai nu ar fi fost nimic iesit din comun daca duduia ar fi avut...sutien. Stiti, acel dispozitiv, uneori incomod ce-i drept, pe care noi, muritoarele de rand il purtam din diverse motive. Si cum la ora de kangoo, unde prin insasi denumirea sportului kangoo JUMPS, se saaareeee foarte mult,ar fi fost indicat SA IL POARTE !! As fi gasit o scuza daca erau micuti, fermi, dragalasi si nu aveau probleme cu forta gravitationala. Dar aratau asaaaaa....

Ai vrut sa vii sa practici un sport sa te mentii. Ok, foarte bine. Ai venit de la scara de bloc alaturata direct de la treburile casnice si ai uitat sa iti pui sutienul? Sau nu stii unde veneai si ce urma sa se intample? Recunosc, m-a oripilat imaginea. Daca in cazul meu, din acelasi regn feminin cu tine mi s-a intamplat asta , oare un barbat cum ar fi reactionat? Ce ar fi sa nu ne mai facem singure de ras prin aceste lucruri si sa ne respectam mai mult? Daca nu ne respectam corpul, imaginea, cum ne asteptam ca barbatul de langa noi sa o faca? Va rog frumos, chiar imi doresc sa mai continui cu acest sport..purtati sutien ( sau bustiera) INTOTDEAUNA la orele de Kangoo JUMPS. Inca ma bantuie imaginea...

PS: traim intr-o lume pe care o coloram zi de zi

Atunci cand vrei sa fugi..din birou

A venit primavara, a venit caldura. Au venit zilele in care soarele straluceste mai mult pe cer si eu nu mai am stare la birou. Sunt intr-o stare de agitatie continua, picioarele sub birou parca se pregatesc de maraton, sunt cu un picior deja la usa de iesire, ma gandesc la plimbarea in parc cu vata de zahar in mana pe care o sa o pot savura abia in weekend-ul ce urmeaza. Nu sunt doar eu, este starea generala. Azi este joi desi parca simtim briza zilei de vineri. Ne uitam la ceas tot mai des, parca asa ar trece mai repede timpul. Dar nu. Acum ii invidiez pe cei care se pot bucura de vremea frumoasa de afara. Stiu, abia a venit caldura, o sa ma pot bucura de ea. Dar ce bine ar fi fost sa ma pot bucura acum...

PS: traim intr-o lume colorata a corporatistilor . Timp liber : incepand cu ora 18:00