joi, 25 septembrie 2014

Tic tac. Acel ceas biologic.

Cand stim ca incepe sa ticaie ceasul biologic? Cineva spunea la un moment dat ca vine o vreme cand va incepe sa faca tic tac in caputul nostru. Ceasul biologic? adica ce? momentul in care ar trebui sa ne casatorim, sa facem un copil pentru a  intra in randul lumii. Cam asta ar fi definitia pe scurt. Si cine ne spune cand isi intra in drepturi acest ceas? Cand majoritatea colegilor de scoala , liceu, facultate s-au maritat/casatorit, au facut copii, s-au mutat la casele lor cu catel si purcel? Daca da, inseamna ca mie mi s-au terminat bateriile la ceas de la atata ticait. Cu siguranta daca m-ai fi intrebat pe la 15 ani ti-as fi raspuns ca la 29 ani voi fi maritata, copilul la purtator si cu fat frumos alaturi. Fat frumos exista dar lui nu prea ii ticaie nimic in capsor decat poate troncanitul meu zilnic.
 Nu stiu de ce chiar daca suntem in sec 21, lumea inca iti pune o amprenta daca ai peste 30 si nu esti maritata. Nu inteleg, maritisul imi aduce odata cu acel act si un grad in armata sau un epolet pe umar iar in momentul in care ma intalnesc cu o celibatara ma bat pe umarul cu epolet si spun eu maritata, tu nu...veriga slaba. Tu ai reusit sa pacalesti un fraier cum s-ar spune, eu nu. Ceea ce nu inteleg aceste persoane, domnisoare care considera ca odata maritate si-au realizat menirea pe Pamant este ca a-ti gasi un barbat cu care sa te mariti este partea cea mai usoara. Partea dificila este sa il suporti o viata pentru ca nu l-ai ales din acel considerent numit iubire, ci l-ai ales sa nu ramai nemaritata, ca nah rudele de la tara te-ar arata cu degetul.
  Nu inteleg graba asta si dorinta de a te marita cat mai curand ca si cum asta te-ar scuti de anumite lucruri. Hmm, nu chiar, mai degraba te responsabilizeaza, trebuie sa speli mai mult, sa calci mai multe haine, sa faci mai mult decat pana acum, caci nu, femeia este stalpul casei sau macar  cea o curata :))). Ok ok ati putea  spune ca fug de responsabilitati si de treburile casnice. Nu, fug de ele momentan. Nu sunt pregatita inca sa nu imi acord timp mie, placerilor mele, dorintelor mele, calatoriilor si locurilor noi pe care vreau sa le vad inainte de a se opri odata ceasul ala din ticait.
  Am prieteni si prietene casatoriti, cu copii, singuri. Imi place de fiecare in parte pentru ca si-au gasit fericirea sau sunt in cautarea ei. Eu am gasit-o si nu vad cum un act mi-ar schimba starea de spirit sau mi-ar aduce mai multa siguranta in relatie. Din pacate traim in secolul vitezei, intr-o lume in care valorile morale de alta data nu mai primeaza, iar cuvintele la bine si la rau, pana ce moartea ne va desparti (bine, astea mai mult cred ca sunt de la americani furate) nu mai au nici o importanta. Ne inselam "ca chiori" si ravnim la "bunaciunile" celorlalti. Asa ca poate vremea  ceasului biologic a disparut si ar trebui sa privim lucrurile cu o mai mare relaxare.
  Pentru unii ticaie iar poate pentru altii timpul sta in loc.
 Voi auziti vreun ticait ? :) 


Este o lume colorata..tic tac, tic tac.

marți, 8 iulie 2014

Atentie: Hiene

Exact cum sunt panourile de la gradinile zoologice care atentioneaza vizitatorii : atentie animal periculos, asa ar trebui puse si in dreptul anumitor zone din biroul in care lucrezi : "atentie hiene". Si cand spun hiene nu ma refer la pradatoarele stiute de noi toti, ci de oameni. Da, animalele cu chip de oameni care vin sa iti linga rana dupa ce te-au muscat.  Lucrand de ceva ani buni in mediile corporatiste ajungi sa intalnesti diverse tipologii de oameni, unii mai placuti iar altii...mai putin. Niciodata nu am inteles si nu voi intelege oamenii care calca pe cadavre ca sa ajunga cat mai sus. Cadavrele se imput si o sa cazi de acolo, la asta nu te-ai gandit? . Am ajuns sa suflu vorba aia, si in iaurt dupa ce de cateva ori m-am ars si am ales ca cea mai buna varianta este eschiva. Elimin din jurul meu acesti oameni si incerc sa nu intru in contact prea mult cu ei. Aceste hiene pot lua forma diversilor sefi, sefuti, care mai de care cu cate o functie infipta bine in fund. Ei nu te lasa sa te dezvolti, iti pun piedici si se simt deranjati ca tu ai vrea sa dai mai mult pentru compania aia mare si tare care isi respecta angajatii, valorile, bla bla. Si nu au o problema cu tine personala, nu vor sa iti taie elanul tineresc ca nu le place fata cu care le zambesti..nu. Daca nu stiti, si in corporatii predomina inca (ca si pe vremea comunismului) zicala "nu conteaza ce stii sa faci, conteaza pe cine cunosti" si tocmai din cauza asta ai putea fi o piedica in fata unuia care vrea sa isi aduca nepotul, nepoata, prietenul, finul, pe postul recent eliberat din companie asupra caruia are si el o mica influenta. Se infig bine in procesul de selectie al viitorului candidat, si nu dau drumul pana nu sfasie concurenta. Asa ca aruncati-le un cadavru si asteptati sa atace. Hienele corporatiste

PS: traiam intr-o lume, pardon printr-o haita de hiene cat mai diversificate..

marți, 29 aprilie 2014

Hollywood smile

Nu am mai apucat sa postez despre aparatul dentar. Dupa 1 an si 8 luni l-am scos, urmand ca timp de 1 luna sa mai port gutierele transparente (cea de jos doar noaptea iar cea de sus intreaga zi pentru o scurta perioada). Sincer ma obisnuisem cu el si imi devenise foarte drag, ciudat poate, dar acum ii simt lipsa. Mi se parea foarte dragut sa zambesc larg si sa imi iasa in evidenta aparatul care la inceput a fost in culorile curcubeului deoarece mi-a placut foarte mult sa ma joc cu el si sa am un zambet colorat. Perioada in care am mai purtat gutierele a fost de circa 2-3 luni dupa acesta a fost scos si sunt recomandate tocmai pentru ca dintii au tendinta sa revina la foma initiala.


 Dupa ce se scoate aparatul, se pun lipite pe spatele dintilor niste sarme de retentie tocmai ca acestia sa nu isi poata modifica traiectoria. Acestea se poarta de-a lungul vietii, nu se dau niciodata jos. Eu le am deja si m-am obisnuit cu ele, poate doar la inceput sa te simti putin ciudat, atingandu-le mereu cu limga din instinct. Periajul trebuie facut intens si corect, deasemenea folosita si ata dentara.

A meritat din plin perioada in care am purtat aparatul dentar pentru rezultatele de acum. Recomand oricui este in dubii sa faca acest lucru. Costurile sunt destul de ridicate ( aprox 3000 euro intreg tratamentul)  dar zambetul perfect isi merita toti banii.

PS: sa zambim intr-o lume atat de colorata :)

marți, 1 aprilie 2014

Dependenta de jocuri : auto-distrugere in 3, 2, 1

Dependenta de jocuri video: self distruction starting in 3, 2, 1. Presupun ca toate aveti un frate, prieten, verisor, iubit, dependent de jocurile video. Ei nu isi dau seama ca intra in categoria dependentilor dar noi da. De ce? Pentru ca ii vedem tot mai rar, schimbam cateva cuvinte, sunt irascibili atunci cand timpul lor nu este ocupat jucandu-se si pur si simplu sunt lipsiti de energie daca sunt pusi sa faca altceva decat a lupta si castiga eroic cate un quest. Pentru ca acum nu mai suntem in vremea in care barbatii ieseau cu batele din pestera si plecau sa vaneze pentru femeie. Acum duc razboaie virtuale, arunca cu flacari si sabii fermecate, au scuturi si caractere neinfricate, isi aleg armele, culoarea si lungimea parului, culoarea armurii si intra in ghilda (sau asa ceva) pentru a iesi victoriosi. Nu mai au nevoie de prieteni reali , pentru ca din momentul in care si-au pus castile au intrat in lumea virtuala cu restul jucatorilor neinfricati. Rad, glumesc si se sprijina reciproc pentru a distruge inamicul. Ei sunt barbatii neinfricati. Sa nu cumva sa indraznesti sa ii intrebi ceva in timpul quest-ului. Ai mare curaj daca faci asta. Vrei sa te lovesti de " nu vezi ca ma joc, ma lupt sa ii omor pe astia". Tu chiar nu iti dai seama ce face? Omul lupta pentru pacea mondiala si tu indraznesti sa il intrebi daca are rufe murdare de spalat sau ce mananca la cina. Uite d-asta locul femeii este la cratita si al barbatului pe campul de lupta aflat chiar in monitorul din fata.



  Va vedeti numai la masa de seara si in weekend? Da, traiesti o frumoasa poveste de dragoste cu un gamer, tu cu el, el cu jocul. Credeai ca tu esti pionul central? Troll-ul sau mai stiu eu ce creatura din WoW sau Elder scroll este partenera, prietenul de suferinta, persoana care il intelege cel mai bine. Cine ii este alaturi la greu in lupta? Cine ii intelege orice miscare si chiar mai mult, gandeste la fel? Da, el-caracterul lui din joc. Sufletul pereche. Nu incerca sa ii tii piept, sa te lupti cu el si sa il infrangi. Nu ai sa reusesti, are skill-uri perfectionate, poate anticipa miscarile si stie unde sa se ascunda pentru a-ti da lovitura de gratie. Asa ca intoarce-te incet de unde ai venit, inchide usa dupa tine si lasa-l sa termine quest-ul. Mandria castigarii luptei nu are egal.



PS: traim intr-o lume colorata a caracterelor virtuale

vineri, 21 martie 2014

Sportul si forta gravitationala

Aseara, kangoo jumps. Nimic iesit din comun, o alta ora de kangoo. Fete multe, chipuri noi, de toate varstelele (aproximativ). Bun. Mi se face sete, ma duc sa ma hidratez cand ce sa vezi? Trec pe langa o doamna, peste 35 ani estimez ca varsta, cu un tricou alb usor transparent. Asa si? Ce este cu asta? Pai nu ar fi fost nimic iesit din comun daca duduia ar fi avut...sutien. Stiti, acel dispozitiv, uneori incomod ce-i drept, pe care noi, muritoarele de rand il purtam din diverse motive. Si cum la ora de kangoo, unde prin insasi denumirea sportului kangoo JUMPS, se saaareeee foarte mult,ar fi fost indicat SA IL POARTE !! As fi gasit o scuza daca erau micuti, fermi, dragalasi si nu aveau probleme cu forta gravitationala. Dar aratau asaaaaa....



Ai vrut sa vii sa practici un sport sa te mentii. Ok, foarte bine. Ai venit de la scara de bloc alaturata direct de la treburile casnice si ai uitat sa iti pui sutienul? Sau nu stii unde veneai si ce urma sa se intample? Recunosc, m-a oripilat imaginea. Daca in cazul meu, din acelasi regn feminin cu tine mi s-a intamplat asta , oare un barbat cum ar fi reactionat? Ce ar fi sa nu ne mai facem singure de ras prin aceste lucruri si sa ne respectam mai mult? Daca nu ne respectam corpul, imaginea, cum ne asteptam ca barbatul de langa noi sa o faca? Va rog frumos, chiar imi doresc sa mai continui cu acest sport..purtati sutien ( sau bustiera) INTOTDEAUNA la orele de Kangoo JUMPS. Inca ma bantuie imaginea...

PS: traim intr-o lume pe care o coloram zi de zi

joi, 20 martie 2014

Atunci cand vrei sa fugi..din birou

A venit primavara, a venit caldura. Au venit zilele in care soarele straluceste mai mult pe cer si eu nu mai am stare la birou. Sunt intr-o stare de agitatie continua, picioarele sub birou parca se pregatesc de maraton, sunt cu un picior deja la usa de iesire, ma gandesc la plimbarea in parc cu vata de zahar in mana pe care o sa o pot savura abia in weekend-ul ce urmeaza. Nu sunt doar eu, este starea generala. Azi este joi desi parca simtim briza zilei de vineri. Ne uitam la ceas tot mai des, parca asa ar trece mai repede timpul. Dar nu. Acum ii invidiez pe cei care se pot bucura de vremea frumoasa de afara. Stiu, abia a venit caldura, o sa ma pot bucura de ea. Dar ce bine ar fi fost sa ma pot bucura acum...





PS: traim intr-o lume colorata a corporatistilor . Timp liber : incepand cu ora 18:00

duminică, 9 februarie 2014

Slab vs gras

De ce intotdeauna cand te duci la o sala de sport te simti ciudat, privita din toate colturile si mai mai ca iti vine sa te intorci acasa, sa iei o carte in brate  si sa incepi sa faci mai bine  niste abdomene intinsa in pat (recunosc, numai asa le faceam si eu). Nu sunt adepta salii de fitness, alergatului prin parc dar asta deja am mai spus-o intr-un post anterior. Singurul "sport" ca sa zic asa care se pare ca se tine de mine sau eu de el, este kangoo jumps. Imi place si recomand. Ma rog, sa revenim. Prima ora de kangoo. Nu mi-am luat paravan nici o prietena cu care sa pot discuta inainte sau in timp ce sar ca o nebuna, nici macar o fata cunoscuta pe acolo desi la intrarea in sala am scanat cat am putut teritoriul. O singura persoana cunoscuta (asta pentru ca am discutat anterior prin intermediul facebook-ului) - instructoarea. Pentru ca este o sala apropiata de casa, echipamentul il am direct pe mine (doar un tricou de schimb) si nu este nevoie sa ma schimb acolo. Cu toate astea am observat mai multe priviri taioase, un fel de scan ca la aeroport in ceea ce privesc greutatea, formele, constitutia, in momentul in care o persoana noua apare. Trebuie sa recunosc ca sunt un pic norocoasa, am fost slaba mai toata viata, chiar si acum cantaresc 51 kg la 1.70m. Daaar ca orice fata, femeie sau domnisoara avem locurile noastre sensibile unde se depun shaormele, fast food-ul, ciocolatile ataat de bune. In orice caz, fiecare avem motivele noastre pentru care alegem sa mergem la o sala, sa practicam un sport ( fie pentru a slabi, fie pentru a ne mentine) . Discutia este despre acele priviri tintuite spre tine, persoana noua venita la o sala de sport. Parca si auzi intrebarile: de ce a venit asta la sala, nu vezi ce slaba/ grasa este? Ce nevoie are de sala? Ia sa vedem, are aripioare, burtica, este mai grasa/slaba decat mine? Fetelor, nu priviti ca o competiei mersul la sala, cine arata mai bine sau nu. Un corp perfect nu inseamna si minte perfecta. Lasati rautatile, invidiile si privirile rautacioase asupra celorlalte fete. Poate o domnisoara mai plinuta s-ar putea simti prost si jenata de aceste priviri si ar renunta sa mai vina tocmai din cauza acestui lucru. Nu rapiti dorinta sau dreptul cuiva de a se simti mai bine in propria piele. Cuvintele urate sau chiar si privirile pot dezarma persoanele mai slabe si stima de sine (care si asa nu este destul de mare in unele cazuri) are de suferit. Persoanele putin mai plinute pot fi mai placute, mai agreabile si mai pline de viata decat 10 anorexice sau slabanoage la un loc. Greutatea nu este un etalon si nu este un factor de alegere a persoanelor din jurul tau. Asa ca mi-ar placea sa vad cat mai multe zambete, priviri macar intelegatoare si tot mai putina ironie.

Mersul la sala ar trebui sa fie o modalitatea de a te relaxa, de a te rupe de cotidian, de a evita aceasta scanare continua la care suntem supusi zi de zi (cat de bine aratam, cat de bine suntem imbracati, ce masina conducem, la ce companie lucram, ce post avem la acea companie, cati bani avem in cont, etc)

Dupa cum spune un slogan cunoscut "Suntem cu totii diferiti...din fericire" si traim intr-o lume colorata...