Think Big..

Am cam obosit sa vad cum ne batem joc de aceasta tara! Avem atat de multe si facem atat de putine. Privatizam tot, vindem combinate, fabrici, hoteluri, pana si petrolul din Marea Neagra, distrugem paduri, omoram animale salbatice aflate intr-o zona ocrotita prin lege, ne-am indatorat pana peste cap tarilor europene desi aveam un patrimoniu si o industrie infloritoare inainte de '90...asta este Romania. Tara tuturor posibilitatilor..de a se fura ca-n codru. Suntem printre putinele tari cu atatea forme de relief, dar nu stim sa facem turism; aveam cea mai infloritoare industrie cat si cele mai fertile terenuri..si ce am ajuns sa facem?  Sa devenim piata de desfacere a Europei de Vest, ghena de gunoi pentru toate produsele lor uzate si "second hand-ul" hainelor trimise de ei prin marile lanturi de magazine. Caci sa fim seriosi, si in ceea ce priveste lantul de magazine H&M, cunoscatorii si-au putut da seama de faptul ca ce avem noi in magazine nu corespunde mai deloc cu ce se gaseste acum pe rafturile magazinelor H&M din Europa de Vest, mai exact Europa civilizata, in colectia de primavara-vara 2011. In loc sa construim, distrugem, in loc sa ne promovam traditiile.. importam toate sarbatorile internationale, in loc sa promovam cultura..promovam cultura kitsch-ului, figurilor ieftine si courvette-lor din cluburi. Oare nu ne-am saturat de aceste lucruri?

Let's think big..

Take it or leave it..

Tind sa observ persoane care pun tot mai mult accent pe haine, la varsta la care deja ar trebui sa fie prioritare alte lucruri. Hai sa spunem ca in adolescenta era vital sa fii bine imbracat, sa te diferentiezi de multime si sa iei parte la "trend-ul" stabilit de cei din gasca ta. Dar acum? Da, cu siguranta este important sa arati bine, sa te imbraci cu gust si stil, dar intai sa ne fixam prioritatile. Daca prioritatile tale la peste 25 ani inca sunt astea, atunci nu-i de bine. Tot mai multi tineri tind sa cheltuiasca in exces la petrecerile de prin cluburi si terase, la care participa clar de miercuri pana sambata, caci da, acum petrecerile nu mai sunt ce erau odata ( adica seri dansante, ceaiuri, bairame de sambata seara). Nu, acum s-au extins si extins si extins. Eu vad mai pragmatic poate utilitatea banului: da, imi place sa ma si distrez, sa petrec momente frumoase alaturi de prieteni, dar in acelasi timp am si un simt practic si util al banului. In loc sa arunc "fara numar, fara numar" banii prin diverse locuri si sa ii imbogatesc pe altii, mai bine imi imbogatesc viata . Am renuntat de ceva timp incoace sa-mi petrec in mod constant sambatele prin cluburi, caci sincer, nu ma alegeam cu nimic. Imi place foarte mult sa dansez, si tocmai de aceea din cand in cand merg sa dansez, caci asa ma relaxez si ma eliberez de energie. Cred ca odata cu varsta ne setam si prioritatile usor usor, incepem sa ne dam seama de utilitatea unor lucruri si sa ne manifestam dezinteresul treptat fata de altele. Incepi sa descoperi cat de placute sunt lucrurile simple, momentele frumoase in familie, serile cu prietenii si si ce este mai important, sa simti implinirea sufleteasca. Este atat de bine sa te simti impacat cu tine, cu alegerile facute, cu realizarile tale si sa fii constient de calitatile dar si de defectele pe care le ai. Am ajuns sa nu mai inteleg cum altii, trecuti de 25 ani,  pot avea alte prioritati decat construirea unei cariere de succes, gasirea unui drum bine conturat in viata si lupta pentru independenta financiara. Vorba aceea, "ne distram, ne distram..dar mai si muncim". Asa ca hai sa ne punem la masa rotunda, sa ne fixam niste prioritati sau macar tinte de atins pe termen scurt..caci etalarea tinutelor sau semnarea condicii "prin oras" nu ne aduce nici un castig...sa am parol mon cher..

Never "accept" or "add as friend" to strangers..

Devine o adevarata moda pe facebook sa ai tot mai multi "prieteni" in lista. Si nu inteleg de ce. Chiar am avut o discutie cu prietenele mele despre acest subiect, moment in care mi s-a atras atentia subtil "tu vorbesti? ai 600 de prieteni pe facebook" :)). Da, recunosc ca am...dar ii cunosc pe toti. Am fosti colegi de scoala generala (1-8), colegi de liceu ( atat din clasa mea si clasele "vecine" mai mari, sau mai mici), colegi de facultate ( facultate + master) si sa nu mai adaug ponderea poate cea mai mare de colegi de breasla. Intr-adevar se aplica formula " n-ai facebook, nu existi" caci in secolul vitezei s-a gasit o modalitate ( mai mult sau mai putin daunatoare noua) de a regasi cunostiinte, prieteni, fosti colegi sau oameni dragi tie cu care poate ai rupt contactul in timp. Nu sunt printre cei care contesta prezenta facebook-ului in viata lor, caci mi-am reintalnit multi colegi pe aceasta pagina de socializare si am aflat despre fiecare cate putin din viata lor ( m-am bucurat sa imi vad fostele colege de scoala generala sau liceu maritate si cu copilasi). Cu atat mai mult as putea contesta facebook-ul atata timp cat sunt o utilizatoare, din ce in ce mai rar in ultimul timp, dar incerc sa fiu cat de activa pot (cat imi permite timpul). Cu ce nu sunt eu de acord insa este..de ce sa acceptam cereri de prietenie ale unor oameni pe care nu ii cunoastem? Sau de ce sa adaugam ca prieteni persoane pe care poate doar ii avem in comun cu altele, doar pentru ca arata bine poza de profil..sau doar pentru ca numarul de "friends" sa fie in continua crestere? asa ne demonstram noi popularitatea printre ceilalti? Un lucru este cert, profil meu este si va fi privat pentru  oameni pe care nu ii cunosc.. si da, nu dau add sau accept la nimeni ..decat daca cunosc. Asa ca , poate nu imi poti da add pe facebook dar cu siguranta imi poti da un like sau dislike pentru postare !! :)

V-am pupat..si aveti un "like" de la mine...

1 mai muncitoresc intre extreme

"Viva la fiesta, viva la noche, what the fuck?" spune o melodie recenta lansata pe piata muzicala pe care am ascultat-o mai toate zilele petrecute la mare, cand am sarbatorit 1 mai muncitoresc. Cu siguranta pe vremea parintilor nostri nu se auzea in boxe pe toata plaja " what the fuck". Acest 1 mai a devenit putin cam exploatat. Nu sunt un mare fan al notiunii de 1 mai - plecare la mare, dar mai in fiecare an s-a intamplat acest lucru. Nu din dorinta de a merge ca mai tot poporul ci pur si simplu, ca un laitmotiv folosit pentru o noua escapada din Bucuresti. Singura statiune in care intr-adevar, ai mai multe optiuni de a-ti petrece timpul este Mamaia, dar acest an s-a ales schimbarea locatiei, caci nu ne dorim sa fugim de aglomeratie in aglomeratie. Asa cum este binecunoscuta zicala  "toate drumurile duc la Roma" , asa si  pentru adeptii muzicii house,techno (si alte tipuri de acest gen), si a perechilor de ochelari de soare purtati chiar si noaptea, zicala a fost "toate drumurile duc la Kudos" . " A fost o vremea" cand si drumul meu ducea la Kudos, chit ca doar tangential. De la an la an lucrurile se schimba, si nu stiu neaparat daca in bine. Acum este subiectivism, pentru ca binele meu se poate sa nu fie acelasi cu al vostru. Se pare ca anul acesta 2 statiuni au fost in competitie : Vama Veche si Mamaia, mai exact: tinerii imbatati de aburul alcoolului, mizeria, libertatea inchipuita (Vama a fost candva un taram al libertatii, hotelurile si barurile aparute in exces i-au furat din frumusetea de alta data) versus fite peste masura, silicon la vedere, masini parcate ostentativ pana in intrarea clubului ( sa fie vazuti cu ce masina au venit), burtosi cu lanturi groase/ baieteii umflati de steroizi, fete si baieti imbracati care mai de care asemanator cu personajele de la circ, in 3 cuvinte :  mult glamour kitschos. Pe bune, se poate mai bine de atat. Am inceput sa percep de ceva timp incoace altfel distractia. Asa cum sugereaza si titlul, m-am aflat intre aceste 2 extreme, mai exact intr-o statiune aflata poate la jumatatea distantei dintre cele 2. Nimic fancy, nimic ostentativ, doar o gasca de aprox 20 prieteni, toti membrii Club Seat care mi-au demonstrat inca o data ce inseamna cu adevarat sa te simti bine, sa apreciezi lucrurile simple si ca tot ce conteaza cu adevarat sunt oamenii pe care ii ai in jur. Tot acest weekend a fost presarat cu muuuult umor, cu rasete pana la lacrimi , plimbari pe biciclete, asteptat rasaritul -asta dupa cateva ore de dans, si un adevarat spectacol dat de  prietenul nostru Gamer.  Deci , abia astept un alt "1 mai" pentru o noua evadare din cotidian...

PS: Nu v-as mai da nici pentru 100 de Kudos..