Hollywood smile

Nu am mai apucat sa postez despre aparatul dentar. Dupa 1 an si 8 luni l-am scos, urmand ca timp de 1 luna sa mai port gutierele transparente (cea de jos doar noaptea iar cea de sus intreaga zi pentru o scurta perioada). Sincer ma obisnuisem cu el si imi devenise foarte drag, ciudat poate, dar acum ii simt lipsa. Mi se parea foarte dragut sa zambesc larg si sa imi iasa in evidenta aparatul care la inceput a fost in culorile curcubeului deoarece mi-a placut foarte mult sa ma joc cu el si sa am un zambet colorat. Perioada in care am mai purtat gutierele a fost de circa 2-3 luni dupa acesta a fost scos si sunt recomandate tocmai pentru ca dintii au tendinta sa revina la foma initiala.


 Dupa ce se scoate aparatul, se pun lipite pe spatele dintilor niste sarme de retentie tocmai ca acestia sa nu isi poata modifica traiectoria. Acestea se poarta de-a lungul vietii, nu se dau niciodata jos. Eu le am deja si m-am obisnuit cu ele, poate doar la inceput sa te simti putin ciudat, atingandu-le mereu cu limga din instinct. Periajul trebuie facut intens si corect, deasemenea folosita si ata dentara.

A meritat din plin perioada in care am purtat aparatul dentar pentru rezultatele de acum. Recomand oricui este in dubii sa faca acest lucru. Costurile sunt destul de ridicate ( aprox 3000 euro intreg tratamentul)  dar zambetul perfect isi merita toti banii.

PS: sa zambim intr-o lume atat de colorata :)

Dependenta de jocuri : auto-distrugere in 3, 2, 1

Dependenta de jocuri video: self distruction starting in 3, 2, 1. Presupun ca toate aveti un frate, prieten, verisor, iubit, dependent de jocurile video. Ei nu isi dau seama ca intra in categoria dependentilor dar noi da. De ce? Pentru ca ii vedem tot mai rar, schimbam cateva cuvinte, sunt irascibili atunci cand timpul lor nu este ocupat jucandu-se si pur si simplu sunt lipsiti de energie daca sunt pusi sa faca altceva decat a lupta si castiga eroic cate un quest. Pentru ca acum nu mai suntem in vremea in care barbatii ieseau cu batele din pestera si plecau sa vaneze pentru femeie. Acum duc razboaie virtuale, arunca cu flacari si sabii fermecate, au scuturi si caractere neinfricate, isi aleg armele, culoarea si lungimea parului, culoarea armurii si intra in ghilda (sau asa ceva) pentru a iesi victoriosi. Nu mai au nevoie de prieteni reali , pentru ca din momentul in care si-au pus castile au intrat in lumea virtuala cu restul jucatorilor neinfricati. Rad, glumesc si se sprijina reciproc pentru a distruge inamicul. Ei sunt barbatii neinfricati. Sa nu cumva sa indraznesti sa ii intrebi ceva in timpul quest-ului. Ai mare curaj daca faci asta. Vrei sa te lovesti de " nu vezi ca ma joc, ma lupt sa ii omor pe astia". Tu chiar nu iti dai seama ce face? Omul lupta pentru pacea mondiala si tu indraznesti sa il intrebi daca are rufe murdare de spalat sau ce mananca la cina. Uite d-asta locul femeii este la cratita si al barbatului pe campul de lupta aflat chiar in monitorul din fata.



  Va vedeti numai la masa de seara si in weekend? Da, traiesti o frumoasa poveste de dragoste cu un gamer, tu cu el, el cu jocul. Credeai ca tu esti pionul central? Troll-ul sau mai stiu eu ce creatura din WoW sau Elder scroll este partenera, prietenul de suferinta, persoana care il intelege cel mai bine. Cine ii este alaturi la greu in lupta? Cine ii intelege orice miscare si chiar mai mult, gandeste la fel? Da, el-caracterul lui din joc. Sufletul pereche. Nu incerca sa ii tii piept, sa te lupti cu el si sa il infrangi. Nu ai sa reusesti, are skill-uri perfectionate, poate anticipa miscarile si stie unde sa se ascunda pentru a-ti da lovitura de gratie. Asa ca intoarce-te incet de unde ai venit, inchide usa dupa tine si lasa-l sa termine quest-ul. Mandria castigarii luptei nu are egal.

PS: traim intr-o lume colorata a caracterelor virtuale