Christmas lights panic

Cea mai proasta idee pot spune ca mi-a venit ieri seara, cand am ajuns in Bucuresti dupa o mini vacanta prelungita datorita zilei noastre nationale. Nu am avut prea mult contact cu tv-ul in aceste zile decat pentru vizionarea unor filme, deci astfel am pierdut un pic legatura cu ce se intampla in Bucuresti. Sa revin totusi asupra ideii mele stralucite. Am auzit ca s-a dat drumul vestitelor beculete in centru, si am zis..hmm, hai sa trecem si noi o tura inainte sa mergem spre casa. Ceea ce am si..incercat sa facem, sa dam o fuga cu masinuta lipa lipa pe vestitul Magherul (nu pentru liniute cum ar putea crede micii carcotasi, ci pentru un scop mai nobil.....luminitele care vin sa impodobeasca Micul fost Paris). Dar..stupoare, ce sa vezi si ce sa crezi? Centrul orasului era...efectiv Alecsandra Stoicescu BLOCAT. Initial am crezut ca a venit politia sa blocheze intrarile datorita unei coloane oficiale sau mai stiu eu carui diplomat care vrea sa se plimbe si el "prin sientru". Toate arterele care duceau spre centru erau blocate, nu mai aveam scapare..nu mai puteam ajunge nici acasa, era panica in oras:)). De la mai putin inspirata idee de a vedea luminitele, si nestiind ce se intampla in Bucuresti..am ajuns sa fac o ora pana sa ajung intr-un final acasa, deoarece a trebuit sa ocolesc jumatate din oras. Nu am stiut ca toata lumea va iesi la plimbare cu masina sa vada vestitele luminite. Eu daca stiam ca era seara dedicata acestui lucru, seara in care toti bucurestenii aveau sa iasa la plimbarica, cu siguranta as fi stat acasa. Nu am inteles de ce s-a creat acest balamuc, aceste luminite vor sta atarnate mirific inca o luna de acum inainte..le putem vedea in fiecare seara, nu e cazul sa se creeze aceste aglomeratii, blocari de artere, nebunie generala  in oras. Oare chiar e tipic romanesc sa ne imbulzim cu orice ocazie? Sa folosim orice situatie pentru a ne demonstra caracterul competitiv..eu ajung mai in fata sa vad luminitele, eu o sa fiu primul pe Magheru, noi le vedem chiar din seara in care au fost puse. Promit ca de acum, o sa ma gandesc mai bine inainte de a mai scoate o idee asa de stralucita precum a fost asta..si promit ca o sa va las pe voi, cei carora va plac imbulzelile sa fiti primii. Renunt la spiritul competitiv in aceste cazuri de dragul compatriotilor mei.

Iubesc Romania...dar nu va iubesc pe voi "conglomerati" mici...

Destiny

Conforn DEX destinul este definit ca si "Forţă supranaturală care determină în mod irevocabil cursul evenimentelor; fatalitate; ursită; soartă. 2) Ansamblu de evenimente consecutive care au loc independent de voinţa unui om şi care compun viaţa lui".

Inainte nu pot spune ca eram convinsa ca exista un destin al fiecaruia bine trasat, si ca alegerile pe care le faci iti contureaza destinul. Acum ceva timp am simtit insa prin propria experienta ca intr-adevar, exista. Am fost pusa in situatia unor alegeri care urmau sa imi influenteze traseul vietii. Si in oricate moduri am incercat sa ma abat de la traseul care deja imi era desenat, pur si simplu nu s-au conturat. Cateva situatii au venit parca la timp pentru a realiza care este alegerea cea mai buna de luat. Tot universul parca conspira pentru indeplinirea destinului meu (o readaptare dupa Coelho:) ). Si cu siguranta am facut alegerea cea mai buna, care intr-adevar mi-a schimbat viata. Dupa o perioada de timp mi-am dat seama ca sunt multe lucruri care aduc doi oameni impreuna: sa fii la locul potrivit in momentul potrivit, atractia in toate formele ei, compatibilitatea, karma si destinul:).  Nu sunt o cunoscatoare a numerologiei, a zodiilor, a compatibilitatilor sau a altor lucruri care vin sa completeze destinul, dar cu siguranta ce am aflat pe parcurs m-a uimit, si am constientizat ca exista cu adevarat ceva mult mai puternic decat noi care le aseaza pe toate in ordinea lor fireasca.

Si acum sa va enumar cateva dintre "coincidente/asemanari" (raportate la persoana iubita) care as putea afirma ca sunt mici componente ale "destinului" meu

• parintii nostri sunt in aceleasi zodii ( mamele-taur, tatii-rac)
• strabunicii prietenului meu poarta exact aceleasi nume precum cele ale parintilor mei
• bunica prietenului este nascuta in aceeasi zi cu bunicul meu
• mama lui si bunica mea poarta acelasi nume
• si el poarta numele de Alexandru
• cifra destinului meu este 9, noi ne-am cunoscut intr-o zi de 19 ( nu stiu daca acest detaliu are atat de multa relevanta, dar cuprinde cifra 9) si locuieste la...vila 9 :)

Se spune ca destinul iti este harazit inca de la nastere si nimeni nu se poate abate de la el. Totusi, modul in care se desfasoara firul vietii depinde in foarte mare masura de deciziile luate de fiecare dintre noi.


Deci, coincidente sau destin? :)

"Relax. Destiny has a way of finding you"

Scorpion, 30 octombrie- Ziua supraveghetorului

De fiecare data cand vor avea ocazia, nativii acestei zile vor demonstra ca sunt manageri buni si ca au un talent deosebit de a conduce. In general, nativii au foarte multe talente. Deseori, vor imbina abilitatile specifice unui domeniu cu abilitatile unui alt domeniu total diferit de primul. In plus, sunt capabili sa atraga multi oameni in proiectele lor. In aceelasi timp, vor reusi sa ii motiveze si sa le mentina treaz interesul. Este destul de neobisnuit faptul ca nativii vor face imposibilul pentru a satisface cerintele pe care le va impune cariera lor. Vor fi capabili chiar sa inceapa o noua viata din acest motiv. In consecinta, ziua de 30 octombrie va sta sub semnul unei duble caracteristici.

Intr-adevar, imaginea unei persoane trecand peste mari si oceane pentru a obtine ceva este o metafora relevanta pentru cei nascuti in aceasta zi. De-a lungul vietii, nativii vor avea de infruntat trei perioade de rascruce: sfarsitul adolescentei, sfarsitul anilor 20 si inceputul anilor 40. La fiecare moment de raspantie vor infrunta pericolele inspaimantatoare provocate de apele tulburi si necunoscute. In aceste momente ar putea hotara sa nu mai inainteze si sa ramana acolo unde sunt. Astfel, vor evita provocarile, dar se vor surprinde traind o viata plina de frustrari si nu isi vor satisface toate dorintele. Privind din alta perspectiva, daca isi vor asuma riscul, s-ar putea sa se confrunte cu mari greutati si cu instabilitate pentru lungi perioade de timp. Alte persoane ar putea considera asumarea acestor riscuri dovada unui comportament plin de curaj. De fapt, nativii zilei de 30 octombrie simt ca nu au alta solutie in viata decat sa isi urmeze si sa isi indeplineasca visurile.

Cei nascuti in aceasta zi se implica in multe proiecte, dar sunt la fel de capabili sa formeze modul si sistemul de lucru al altei persoane. Sunt posesorii unei rare caltati: ei sunt receptivi si in acelasi timp ii pot directiona si pe cei din jurul lor. Vor obtine rezultate bune in calitate de sefi, preparatori, dar si in calitate de asistenti si temerari. Se adapteaza foarte bine cerintelor necesare sustinerii unui proiect. Sunt capabili sa pastreze cursul unei lucrari (indiferent daca este a lor sau a altcuiva) in ciuda problemelor care vor aparea. Nativii acestei zile vor gasi o modalitate efectiva prin care sa isi afirme autoritatea. Vor trezi din cand in cand resentimente in cadrul familiei, cercului social sau la locul de munca, dar sunt capabili sa linisteasca spiritele si sa convinga pe toata lumea sa isi vada de treaba.

Dupa cum am spus, atunci cand va aparea o sansa favorabila, nativilor nu le va fi teama sa isi asume riscurile pe care le presupune aceasta. Vor fi foarte atenti si nu vor rata nici o sansa de a avansa in cariera sau de a-si largi orizonturile. Vor avea atitudinea potrivita atunci cand vor evalua limitele, distantele si obiectivele care trebuie atinse pentru a-si indeplini planurile. Insa, vor fi preocupati prea des sa isi asume responsabilitatile altora, chiar si atunci cand planurile lor mai importante se vor apropia de termenele limita.

Persoanele nascute in aceasta zi nu ar trebui sa isi directioneze toata energia spre exterior pentru obtinerea succesului unor probleme cotidiene. Este foarte important sa acorde mai multa atentie nevoilor si dorintelor personale. Nu este nevoie sa isi sacrifice propria dezvoltare spirituala de dragul unui grup social sau al unei cauze. Este foarte important sa isi rezerve timp pentru ei insisi si pentru dezvoltarea lor.

SFATURI: Fii atent ca uneori nu vezi padurea din cauza copacilor. Pastreaza-ti clara in minte imaginea de ansamblu. Incearca sa petreci mai mult timp cu tine insuti. Consuma mai multa energie pentru satisfactia personala. Fii receptiv la parerile si sugestiile celorlalti.

Romanii si banda a 2-a

Un alt weekend, o alta iesire din Bucuresti, macar acum cat vremea ne mai permite. Asa cum noi am hotarat sa plecam din oras si altii au ales sa faca acelasi lucru, asa ca pe vestitul DN1 s-a format obisnuita coada incepand de la Baneasa pana mai bine de Corbeanca. Si uite asa mergem noi frumos si cumintei in sir indian, neavand prea multe optiuni de stanga-dreapta pana cand intr-un final traficul se mai descongestioneaza si putem depasi. Calatorind cat de cat prin Europa noastra, am putut observa ca pe toate autostrazile sau drumurile nationale se circula impecabil, pentru ca exista acel...bun simt al soferilor:). Benzile si viteza aferenta lor se respecta intotdeauna, nu ai sa vezi pe cineva care merge incet pe banda a 2-a sau un altul si mai domol pe a 3-a. Fiecare isi mentine banda, daca vrea sa depaseasca se da frumos semnal, se accelereaza apoi se revine pe banda inferioara. Frumos si civilizat. Ultima banda nu este niciodata ocupata decat de soferii care merg cu viteza. Ehh nu, la noi de ce sa fie asa? de ce sa ne civilizam si sa invatam lucrurile bune de la altii? Nu nu nu si nu. "pai ce frate, de ce sa ma dau la o parte, ca vine ala tare din spate? nu baaahh, las', am si eu masina buna, nu e masina mea de banda 1, sa stea in curu meu daca nu'i convine"..cam asta este mentalitatea romanului sau de fapt  a 'melteanului' care nu cunoaste regulile scrise ale circulatiei. Datorita lor  banda a 2 a este intotdeauna ocupata iar banda 1 este libera, caci toti suntem niste vitezomani, toti avem masini puternice si mai ales..toti avem mandrie, "cum sa ma depaseasca pe mine, lasa ca si eu pot". Nu zice nimeni sa nu mergeti pe banda a 2-a, dar fratilor..nu mergeti cu aceeasi viteza ca cei de pe banda 1 daca tot vreti sa fiti smecheri, si daca primiti flash-uri, sau vedeti ca sta unul in spatele vostru care vrea sa depaseasca...dati frumos semnal dreapta, si mergeti cumintei pe banda 1...CHIAR NU aveti toti masini puternice, mai lasati mandria la o parte. Respectati legislatia macar. Am intalnit atat de multi 'soferi' de acest gen in wknd-ul care tocmai a trecut incat mi-am dat seama ca putini sunt cei care stiu cu adevarat sa conduca. Norocul meu este ca am in permanenta in stanga mea un sofer adevarat (campion national la karting cu brevet de pilot), deci am avut destul de multe de invatat de la el in ceea ce priveste condusul. Macar atunci cand vedeti ca vine cineva cu viteza pe banda a 2-a , cu semnal pus de depasire, cu o masina sport..care chiar poate, nu mai fiti atat de mandri, si pentru fluidizarea cat mai buna a traficului, treceti pe banda 1. Culmea este ca cei care se dau de cele mai multe ori la o parte sunt cei care au masini puternice cu adevarat, ei merg regulamentar, stau pe banda 1 si cand vor sa depaseasca intra pe banda a 2-a. Civilizat nu? Si in acest fel nu ar mai fi nevoie de flash-uri, claxoane , stat in fundul masinilor unora care se simt prea puternici pentru a se da la o parte. Putem fi si noi macar un pic civilizati? si sa nu mai consideram ca daca facem loc unor masini cu mai multi cai putere sub capota, ne cade rangul??

PS: un lucru este clar, romanilor le place banda a 2-a :)

Out of office

 Hmm, se apropie cu pasi repezi concediul muuuult asteptat. Asa ca astazi la birou era nevoie sa imi setez mesajul de "out of office" . Dupa ce l-am setat pe cel care aveau sa il primeasca toti colaboratorii, m-am gandit sa il dau si pe cel intern sa anunt cu trambite pe toata lumea ca...nu o sa mai fiu la birou pentru o perioada de timp. Vai cat de minuntat este sa scriu, sa citesc si sa realizez ca incepand de maine..nu ma mai trezesc la 7:30 sa plec spre birou. Da, poate ma voi trezi tot la 7:30 dar cu siguranta pentru un scop mai nobil .Bucuroasa si asteptand cu nerabdare terminarea programului, valul inspiratiei "m-a inecat" ca sa spun asa si am inceput sa scriu la ce avea sa fie un mesaj intern de  " bye bye, but see you soon "


"Buna tuturor

In perioada 26.08-5.09 nu voi fi de gasit in perimetrul tarii noastre. Asa ca ..nu incercati sa ma cautati, nu ma verificati pe facebook si nici nu cautati coordonatele mele pe gps. Totusi ..in caz de urgente, voi “incerca” sa raspund la telefon:). Pentru orice problema va rog sa o contactati pe noua si draga noastra colega Raluca, care imi va tine locul.

Ne vedem curand:)" 

Mi s-a parut foarte haioasa poza adaugata, si sper ca si sefului meu , dar de asta cred ca o sa imi dau seama  la intoarcere:)). Cred ca as putea scrie acest gen de mesaje cel putin o data pe luna, voi nu ?:)

Ce spun pozele de pe Facebook despre femei?

  Am citit de curand un articol interesant si relevant despre un subiect actual destul de la moda, mai exact Facebook-ul, si nu la modul general ci despre ce exprima pozele pe care tu le postezi. (sursa: www.garbo.ro). Acest editorial releva faptul ca femeile care isi incarca poze numeroase cu ele insele  nu sunt doar sociabile sau pur si simplu mandre de pozele lor ci, comportamentul lor releva anumite probleme de auto-stima pe care le au. Ca sa isi constientizeze valoarea, ele au nevoie de permanenta consimtire a celorlalti. De cele mai multe ori este nevoie doar de aprecierea imaginii lor. " In cazul studiului realizat la Universitatea Buffalo - SUA , au fost intervievati 311 participanti, cu varsta medie de 23,3 ani – 49,8% dintre acestia fiind femei.  Acele femei care isi bazeaza respectul de sine pe felul in care arata au tendinta de a-si face publice foarte multe poze cu ele insele, pe site-urile de socializare, arata studiul" . Astfel, femeile folosesc Facebook-ul ca pe o alta reduta a competitiei pentru atentie. Spre deosebire de barbati, femeile se identifica mult mai mult cu propria imagine iar studiul a aratat o seama de diferente intre comportamentul femeilor si al barbatilor pe internet. Scopul acestei cercetari a fost acela de a explica anumite comportamente specifice ale oamenilor in mediul online si in particular atunci cand folosesc reteaua de socializare Facebook. In cazul comportamentului femeilor, rezultatele studiului releva un adevar trist - vorbim despre o cultura care este prea mult centrata in jurul imaginii femeii si nu in jurul altor calitati pe care aceasta ar putea sa le detina.
  Femeile care isi bazeaza stima de sine pe modul in care arata au nevoie ca ceilalti sa le vada si sa le aprecieze, ceea ce implicit le aduce mai mult capital de incredere de sine. Din acest motiv, acestea au o activitate foarte intensa pe Facebook, postand poze cu ele insele, in diverse ipostaze. In schimb, “persoanele care isi bazeaza stima de sine pe aprecierea privata (in cadrul sondajului aceste persoane aveau competente academice / aveau sprijinul neconditionat si dragostea familiei sau erau persoane foarte morale) petrec mult mai putin timp online si implicit posteaza si mai putine fotografii care ar putea atrage atentia asupra lor”, spune profesorul Stefanone. Pentru acesti oameni, social-media nu are nimic de-a face cu atragerea atentiei celorlalti.

PS: ganditi-va mai mult inainte sa dati "upload" la orice..

Bon Jovi- Amazing concert !!

Un concert ce cu siguranta nu trebuia ratat !! Un artist desavarsit, care a cantat 3 ore fara pauza. Genial !!

Maratonul spre faima

Tendinta unei mari parti a populatiei in acest secol al vitezei, mai cu exactitate in tara noastra, este sa atinga faima, dar nu orice fel de faima, ci aceea care te duce sa apari la tv, in ziarele de cancan sau pe la emisiunile siropoase cu personaje precum Sanzi, Tonciu, Dragusanu, Pestritu si alte fete din aceasta categorie. De cele mai multe ori, da, femeile sunt cele care doresc aceasta expunere, dar ele nu realizeaza ca ceea ce doresc ele sa obtina nu se numeste faima, ci bordel in direct. Se considera vedete si sunt de parerea ca daca apar la tv sunt un nume. Faima este prost inteleasa la noi in tara din pacate. Sunt atatia oameni inteligenti, oameni de afaceri, oameni care lucreaza in spatele camerelor si nu isi fac niciodata aparitia publica, din dorinta de a ramane in anonimat. Ei sunt oamenii de calitate, pe care ii intalnim tot mai rar. Expunerea nu inseamna recunostiinta meritelor tale. Dar culmea este ca, exemplele negative sunt luate ca pozitive de generatiile ce ne vin in urma, si de aceea putem usor observa fetele plastifiate de-a dreptul prin cluburi. La plastifiat nu ma refer la materialul silicon, ci la modul in care sunt machiate si dezbracate, ca de imbracat nu poate fi vorba. Toate fetele parca vor sa imite papusa Barbie, zidite cu fon de ten, buze roz peste masura, maxim 2 metri de material la rochite si un abonament all inclusive la solar, acelasi tipar oriunde te uiti. Toate sunt niste  dive. Atat de mult imi displace acest cuvant in contextul folosit de ele. Vezi fel si fel de personaje, pe care..as vrea sa le compar cu cele ale lui Caragiale dar cu siguranta i-as jigni pe Zoe si Zaharia Trahanache, Cetateanul Turmentat, Pristanda si neuitatul Nae Catavencu. Atat de mult s-a schimbat societatea intr-un timp atat de scurt? Nu mai avem principii, valori, debordam de opulenta si ne place sa pretindem ca suntem..exact ceea ce ne-am dori sa fim. Toti aspira sa fie inconjurati de lux, sa fie cunoscuti si sa se invarta in crema societatii. Vor multe dar fac putine. Oriunde te uiti este cate o domnisoara care isi doreste sa ajunga "Tot mai sus"  cum spune titlul melodiei lui Guess Who. Isi incearca farmecele in cluburi, pe terase, in baruri si odata cu sistemele noi de comunicare, de ce nu si pe facebook. Saracul facebook, ce-a fost..si ce-a ajuns. Cand a inceput sa fie folosit tot mai des si la noi, mi-am inchis contul de hi5, bucuroasa ca scap de aceste domnisoare care isi postau fel si fel de poze, mai mai ca la o agentie matrimoniala. Am zis, "gata, ele raman in lumea lor, noi astia mai inchisi la nuditatea publica, in lumea noastra", dar a fost o iluzie doar..facebook-ul a fost patat. Please..save facebook. Nu le lasati sa ni-l ia. Pozele nud sau semi dezbracata pe facebook nu va urca cu o treapta mai sus spre lumea in care va doriti sa ajungeti ! Nu vreti sa ne scutiti cu aceste wanna be  de vedete, puneti-va mai bine hainutele pe voi si dati un search dupa locuri de munca. Stiu, e mai dificil decat sa te aranjezi cate 2 ore pentru iesitul in club, dar hai..se poate, stiu ca se poate. De ce se incearca obtinerea succesului, a faimei intr-un timp scurt? Totul trebuie obtinut si cladit prin munca, devotament si seriozitate, caci altfel asa cum a fost usor construit, la fel de usor se va darama totul. Nu va mai claditi totul pe o imagine falsa, nu mai incercati sa fiti ceea ce nu sunteti, este mai de succes daca sunteti..voi. Nu stiu, poate candva faceam si eu greselile mele, dar cu timpul am constientizat cine sunt, ce pot si unde vreau sa ajung. Am lasat deoparte lucrurile care nu mai mai reprezinta si incerc sa fructific invataturile preluate de la cei din jurul meu. Recunosc ca am avut noroc, da sunt o persoana norocoasa, ca am in jurul meu oameni de la care pot invata in permanenta, din greseli dar mai ales din reusitele lor. Am alaturi de mine un barbat foarte inteligent, de la care am invatat multe si  invat aproape zi de zi. Mi-a dat o adevarata lectie de viata in ceea priveste modestia, inteligenta si calitatea umana. Deci haideti sa lasam de-o parte aerele de vedetism, sa constientizam cine suntem si ce putem face pentru propria dezvoltare. Sa ne oprim din sprint-ul spre faima, si sa realizam ca ne aflam de fapt la un maraton : pentru a atinge faima avem un drum lung de parcurs...

Drumul spre fericire

Ohhh..fericire, atat de dorita de noi toti. Te cautam o viata intreaga, iar tu vii si pleci dupa cum vrei. Esti atat de nehotarata, alergi dintr-o parte in alta si iti faci noi prieteni. Nimeni nu vrea sa renunte la tine si toti te invita in viata lor. Cata energie trebuie sa ai. Mai tii minte cand ne-am intalnit noi doua si am devenit cu adevarat prietene? Da, in acel februarie incalzit de razele soarelui, cand te-am vazut stand la masa cu cativa cunoscuti. Nu stiam ca avem prieteni comuni si tare surprinsa am fost cand apoi am devenit atat de bune prietene. Inca de atunci esti zi de zi alaturi de mine, imi dai un mic bobarnac cand ma indepartez de tine si imi demonstrezi ca prezenta ta...fericire..in viata mea este singurul lucru de care am nevoie. Am avut de parcurs un drum presarat cu experiente, pana sa ajung sa te cunosc cu adevarat, dar si cand am reusit, nu am mai renuntat la tine, si nici tu la mine. De-a lungul vietii ne facem mai multi prieteni precum : speranta, dorinta, bucuria, gloria, implinirea dar nu suntem multumiti si ne dorim un prieten constant in viata noastra: fericirea. Si pornim in cautarea ei atunci, fara sa stim daca vom avea de parcurs un drum lung sau scurt. Ne luam alaturi toti prietenii intalniti pe parcursul anilor si pornim in calatoria spre...fericire. Cu siguranta o veti gasi si voi, depinde doar ce drum alegeti..

"People take different roads seeking fulfillment and happiness. Just because they're not on your road doesn't mean they've gotten lost"

Sunteti invitati la...circoteca de lux !!

Cred ca vi se intampla si voua sa mergeti in club si sa vedeti fel si fel de domnisoare imbracate mai mai ca la circ. Toate tinutele prezinta fie un curcubeu de culori, fie materiale prost alese si suprapuse fara nici macar o noima. O harababura totala. Nu mai stim sa ne imbracam? sau chiar simtim nevoia sa imitam exact ce nu trebuie din moda. Vorba aia..ce-i prea mult strica ! "Hei tu pitzi, pitzi, pitziii ". Imi place sa vad lume bine imbracata, fete cu stil si gust care evidentiaza clar o deschidere catre frumos. Le apreciez stilul si ma bucur ca mai intalnesc si persoane de acest fel. In rest doar wanna be. O sa imi spuneti ca sunt destul de critica, privind totul din coltisorul meu , dar nu sunt..este doar realitatea. Sunt lucruri care nu reprezinta lumea mea, sau cel putin lumea pe care mi-am format-o de cand poate maturitatea a inceput sa isi puna amprenta. Cred ca mai toate fetele au fost indragostite de personajele din Sex and the City, eu cel putin cu siguranta da. Imi place sa revad oricand un serial, de multe ori ma relaxeaza si aproape ca le stiu pe dinafara. De acolo ne-am inspirat in acest trend: fete care ies in gasca in oras la agatat, in Manhattan-ul Bucurestean , isi sorb linistite cafelele in Dorobanti cu ochii ascunsi de zecile de perechi de ochelari de soare si povestesc care mai de care de Big sau Aidan din viata lor.  Ohh..suspin dupa seriale, dupa cele 2 filme..si suspin la viata reala din Manhattan (clar este o destinatie unde imi doresc sa ajung , sa simt aerul magnific al serialului). Un club unde se invarte lumea mondena a Bucuresti-ului este Bonton Palace..si pentru ca uneori simt nevoia de mondenitati, m-am dus pregatita cu arsenalul ce obligatoriu trebuie detinut: masina de fite ( peste 50-60 mii euro), haine prin care sa tipe eticheta de firma, pantofii cu toc obligatoriu, par perfect aranjat..ce sa mai, pregatita parca de propria-mi nunta. Cum am intrat am dat nas in nas cu mai toate personajele ce apar pe la Acasa tv, la povestirile mondene sau in obisnuitul Cancan. Interesante doar poate prin tinute, dar ca si persoane...nimic. Am vazut acolo poate cele mai frumoase fete din Bucuresti, perfect aranjate si aliniate parca pentru a fi alese de domnii/ domnisorii veniti la lounge. Aveam senzatia ca eram la targul de fete de pe muntele Gaina (dar fetele noastre recunosc doar cheile de la masini, nu sunt ele atrase de cate animale au flacaii in gospodarie). Ciudata traire dar ce pot spune...noroc ca eram insotita de domnul meu, pe care l-am si inghiontit spunandu-i "Putem sa plecam?". Mi-a raspuns sec, caci recunosc, a venit la dorintele mele " Nu ai vrut tu sa fii mondena? Te-am adus ..poftim mondenitate". Ce pot spune decat ca atmosfera de cele mai multe ori in aceste "circoteci" este una incarcata ,unde toata lumea vorbeste pe toata lumea, se scaneaza din cap pana in picioare, si se stabilesc tarife..pe fetele de la "Capalna"..

Nu pot spune in incheiere decat..."Ia cu paine...caci paine si circ este in meniul  bucurestean"

Think Big..

Am cam obosit sa vad cum ne batem joc de aceasta tara! Avem atat de multe si facem atat de putine. Privatizam tot, vindem combinate, fabrici, hoteluri, pana si petrolul din Marea Neagra, distrugem paduri, omoram animale salbatice aflate intr-o zona ocrotita prin lege, ne-am indatorat pana peste cap tarilor europene desi aveam un patrimoniu si o industrie infloritoare inainte de '90...asta este Romania. Tara tuturor posibilitatilor..de a se fura ca-n codru. Suntem printre putinele tari cu atatea forme de relief, dar nu stim sa facem turism; aveam cea mai infloritoare industrie cat si cele mai fertile terenuri..si ce am ajuns sa facem?  Sa devenim piata de desfacere a Europei de Vest, ghena de gunoi pentru toate produsele lor uzate si "second hand-ul" hainelor trimise de ei prin marile lanturi de magazine. Caci sa fim seriosi, si in ceea ce priveste lantul de magazine H&M, cunoscatorii si-au putut da seama de faptul ca ce avem noi in magazine nu corespunde mai deloc cu ce se gaseste acum pe rafturile magazinelor H&M din Europa de Vest, mai exact Europa civilizata, in colectia de primavara-vara 2011. In loc sa construim, distrugem, in loc sa ne promovam traditiile.. importam toate sarbatorile internationale, in loc sa promovam cultura..promovam cultura kitsch-ului, figurilor ieftine si courvette-lor din cluburi. Oare nu ne-am saturat de aceste lucruri?

Let's think big..

Take it or leave it..

Tind sa observ persoane care pun tot mai mult accent pe haine, la varsta la care deja ar trebui sa fie prioritare alte lucruri. Hai sa spunem ca in adolescenta era vital sa fii bine imbracat, sa te diferentiezi de multime si sa iei parte la "trend-ul" stabilit de cei din gasca ta. Dar acum? Da, cu siguranta este important sa arati bine, sa te imbraci cu gust si stil, dar intai sa ne fixam prioritatile. Daca prioritatile tale la peste 25 ani inca sunt astea, atunci nu-i de bine. Tot mai multi tineri tind sa cheltuiasca in exces la petrecerile de prin cluburi si terase, la care participa clar de miercuri pana sambata, caci da, acum petrecerile nu mai sunt ce erau odata ( adica seri dansante, ceaiuri, bairame de sambata seara). Nu, acum s-au extins si extins si extins. Eu vad mai pragmatic poate utilitatea banului: da, imi place sa ma si distrez, sa petrec momente frumoase alaturi de prieteni, dar in acelasi timp am si un simt practic si util al banului. In loc sa arunc "fara numar, fara numar" banii prin diverse locuri si sa ii imbogatesc pe altii, mai bine imi imbogatesc viata . Am renuntat de ceva timp incoace sa-mi petrec in mod constant sambatele prin cluburi, caci sincer, nu ma alegeam cu nimic. Imi place foarte mult sa dansez, si tocmai de aceea din cand in cand merg sa dansez, caci asa ma relaxez si ma eliberez de energie. Cred ca odata cu varsta ne setam si prioritatile usor usor, incepem sa ne dam seama de utilitatea unor lucruri si sa ne manifestam dezinteresul treptat fata de altele. Incepi sa descoperi cat de placute sunt lucrurile simple, momentele frumoase in familie, serile cu prietenii si si ce este mai important, sa simti implinirea sufleteasca. Este atat de bine sa te simti impacat cu tine, cu alegerile facute, cu realizarile tale si sa fii constient de calitatile dar si de defectele pe care le ai. Am ajuns sa nu mai inteleg cum altii, trecuti de 25 ani,  pot avea alte prioritati decat construirea unei cariere de succes, gasirea unui drum bine conturat in viata si lupta pentru independenta financiara. Vorba aceea, "ne distram, ne distram..dar mai si muncim". Asa ca hai sa ne punem la masa rotunda, sa ne fixam niste prioritati sau macar tinte de atins pe termen scurt..caci etalarea tinutelor sau semnarea condicii "prin oras" nu ne aduce nici un castig...sa am parol mon cher..

Never "accept" or "add as friend" to strangers..

Devine o adevarata moda pe facebook sa ai tot mai multi "prieteni" in lista. Si nu inteleg de ce. Chiar am avut o discutie cu prietenele mele despre acest subiect, moment in care mi s-a atras atentia subtil "tu vorbesti? ai 600 de prieteni pe facebook" :)). Da, recunosc ca am...dar ii cunosc pe toti. Am fosti colegi de scoala generala (1-8), colegi de liceu ( atat din clasa mea si clasele "vecine" mai mari, sau mai mici), colegi de facultate ( facultate + master) si sa nu mai adaug ponderea poate cea mai mare de colegi de breasla. Intr-adevar se aplica formula " n-ai facebook, nu existi" caci in secolul vitezei s-a gasit o modalitate ( mai mult sau mai putin daunatoare noua) de a regasi cunostiinte, prieteni, fosti colegi sau oameni dragi tie cu care poate ai rupt contactul in timp. Nu sunt printre cei care contesta prezenta facebook-ului in viata lor, caci mi-am reintalnit multi colegi pe aceasta pagina de socializare si am aflat despre fiecare cate putin din viata lor ( m-am bucurat sa imi vad fostele colege de scoala generala sau liceu maritate si cu copilasi). Cu atat mai mult as putea contesta facebook-ul atata timp cat sunt o utilizatoare, din ce in ce mai rar in ultimul timp, dar incerc sa fiu cat de activa pot (cat imi permite timpul). Cu ce nu sunt eu de acord insa este..de ce sa acceptam cereri de prietenie ale unor oameni pe care nu ii cunoastem? Sau de ce sa adaugam ca prieteni persoane pe care poate doar ii avem in comun cu altele, doar pentru ca arata bine poza de profil..sau doar pentru ca numarul de "friends" sa fie in continua crestere? asa ne demonstram noi popularitatea printre ceilalti? Un lucru este cert, profil meu este si va fi privat pentru  oameni pe care nu ii cunosc.. si da, nu dau add sau accept la nimeni ..decat daca cunosc. Asa ca , poate nu imi poti da add pe facebook dar cu siguranta imi poti da un like sau dislike pentru postare !! :)

V-am pupat..si aveti un "like" de la mine...

1 mai muncitoresc intre extreme

"Viva la fiesta, viva la noche, what the fuck?" spune o melodie recenta lansata pe piata muzicala pe care am ascultat-o mai toate zilele petrecute la mare, cand am sarbatorit 1 mai muncitoresc. Cu siguranta pe vremea parintilor nostri nu se auzea in boxe pe toata plaja " what the fuck". Acest 1 mai a devenit putin cam exploatat. Nu sunt un mare fan al notiunii de 1 mai - plecare la mare, dar mai in fiecare an s-a intamplat acest lucru. Nu din dorinta de a merge ca mai tot poporul ci pur si simplu, ca un laitmotiv folosit pentru o noua escapada din Bucuresti. Singura statiune in care intr-adevar, ai mai multe optiuni de a-ti petrece timpul este Mamaia, dar acest an s-a ales schimbarea locatiei, caci nu ne dorim sa fugim de aglomeratie in aglomeratie. Asa cum este binecunoscuta zicala  "toate drumurile duc la Roma" , asa si  pentru adeptii muzicii house,techno (si alte tipuri de acest gen), si a perechilor de ochelari de soare purtati chiar si noaptea, zicala a fost "toate drumurile duc la Kudos" . " A fost o vremea" cand si drumul meu ducea la Kudos, chit ca doar tangential. De la an la an lucrurile se schimba, si nu stiu neaparat daca in bine. Acum este subiectivism, pentru ca binele meu se poate sa nu fie acelasi cu al vostru. Se pare ca anul acesta 2 statiuni au fost in competitie : Vama Veche si Mamaia, mai exact: tinerii imbatati de aburul alcoolului, mizeria, libertatea inchipuita (Vama a fost candva un taram al libertatii, hotelurile si barurile aparute in exces i-au furat din frumusetea de alta data) versus fite peste masura, silicon la vedere, masini parcate ostentativ pana in intrarea clubului ( sa fie vazuti cu ce masina au venit), burtosi cu lanturi groase/ baieteii umflati de steroizi, fete si baieti imbracati care mai de care asemanator cu personajele de la circ, in 3 cuvinte :  mult glamour kitschos. Pe bune, se poate mai bine de atat. Am inceput sa percep de ceva timp incoace altfel distractia. Asa cum sugereaza si titlul, m-am aflat intre aceste 2 extreme, mai exact intr-o statiune aflata poate la jumatatea distantei dintre cele 2. Nimic fancy, nimic ostentativ, doar o gasca de aprox 20 prieteni, toti membrii Club Seat care mi-au demonstrat inca o data ce inseamna cu adevarat sa te simti bine, sa apreciezi lucrurile simple si ca tot ce conteaza cu adevarat sunt oamenii pe care ii ai in jur. Tot acest weekend a fost presarat cu muuuult umor, cu rasete pana la lacrimi , plimbari pe biciclete, asteptat rasaritul -asta dupa cateva ore de dans, si un adevarat spectacol dat de  prietenul nostru Gamer.  Deci , abia astept un alt "1 mai" pentru o noua evadare din cotidian...

PS: Nu v-as mai da nici pentru 100 de Kudos..

Instigare la sfidare..

Si pentru ca se apropie mini vacante pentru toata lumea, nu pot decat sa va doresc muuulta relaxare, odihna si sa privim cu totii spre zilele de munca ce vor veni apoi, cu detasare. Ce poate fi mai sugestiv decat simpaticul maimutoi, care ne arata ce are el mai de pret, uitandu-se parca sfidator la cei din jur? De-a dreptul mortal !! Buna atitudine de urmat in urmatoarele zile: let's all act like a boss..

Emigrare sau spirit aventurier?

Am citit astazi un articol dragut si totodata interesant despre varianta de a ramane sau a emigra din tara.Va las sa il savurati la o cafea in aceasta dimineata, si sa imi spuneti din ce categorie faceti parte...

Radu Pavel GHEO | Noi+România=Love?

"FAQ: de ce să emigrezi din România?

Emigrarea sau fuga din România este o temă pe care am auzit-o de cînd mă ştiu. Părinţii noştri vorbeau cu fervoare despre fuga peste graniţă („Să scapi dracului din căcatul ăsta de România!“), noi am vorbit despre ea cu aceeaşi înflăcărare, iar azi copiii noştri (mă rog, ai celor care au) discută la fel de îndîrjit despre plecarea la studii şi obţinerea unei slujbe peste hotare. De-a lungul a cîtorva generaţii, s-au schimbat doar termenii folosiţi – „fugă“, „emigrare“, „ieşire“ sau „plecare“ –, dar realitatea acoperită de vorbe e cam aceeaşi: România e o ţară din care românii pleacă.
E ceva profund greşit într-o ţară din care, de cîteva generaţii, dorinţa cetăţenilor de a scăpa de aici e mai mare decît dorinţa de a rămîne acasă. Fiindcă orice plecare e traumatizantă, într-o măsură mai mare sau mai mică, şi e un gest de curaj căci implică un risc serios. Un act de curaj disperat: nu e uşor să pleci de acasă.
Asta stîrneşte România, patria noastră frumoasă, cu oameni viteji, harnici, demni şi ospitalieri? Ţara cu munţi înalţi, ape limpezi, păduri întinse, lanuri bogate şi o bucată de ţărm de mare? Dorinţa de fugă? De trei-patru generaţii oamenii vor să scape de aici?
În 1990 eram douăzeci şi cinci de milioane de cetăţeni români. Azi am mai fi, după ultimele date oficiale, în jur de douăzeci de milioane, iar în realitate, dacă ne gîndim cîţi români sînt plecaţi neoficial la muncă în străinătate (şi nu mai vor să se întoarcă), probabil vreo şaptesprezece-optsprezece. În douăzeci de ani, o ţară măricică a pierdut un sfert din populaţie. Da, parcă ar fi o ţară din care e bine să pleci. Am trăit într-o dictatură şi într-un stat democratic (original şi neoriginal), sub tutela Uniunii Sovietice, sub conducerea autocrată a unui lider naţionalist şi apoi ca membri ai Uniunii Europene, iar românii pleacă în continuare. În Europa, în Americi, în Japonia. Au plecat etnicii evrei, etnicii germani, pleacă etnici maghiari, ţigani şi români. Nu poţi să nu te întrebi de ce.
S-au schimbat multe după 1989, dar nu s-a schimbat esenţialul. Nu s-a schimbat spiritul locului. România a rămas o ţară din care se pleacă. A ratat un moment auroral imediat după Revoluţia din Decembrie 1989. L-a înfundat cu evenimentele din martie 1990 de la Tîrgu-Mureş şi cu glorioasa mineriadă din iunie 1990, cea care a declanşat primul val de emigrări masive din rîndul tinerilor plini de speranţe.
Dar adevărul e că, atunci cînd pui în balanţă rămînerea şi plecarea, în România prima a fost asociată de foarte mult timp cu ratarea, iar a doua – cu reuşita individuală. Chiar dacă nu e întotdeauna aşa. Prin urmare, se pleacă. Din zeci de motive:
• pentru că România nu oferă şanse de reuşită celor capabili. Orice ai vrea să faci aici, o poţi face mai prost decît în Occident, în SUA sau în Canada. Piedicile pe care le întîmpini sînt imense, efortul – incomparabil mai mare, iar rezultatele – insignifiante.
• pentru că structurile din România sînt osificate de decenii. Cînd spun asta, mă gîndesc inclusiv la perioada interbelică. România are o structură ierarhică rigidă, cu o birocraţie imensă, iar comuniştii doar au înlocuit o „clasă superpusă“ cu o alta, din care o mare parte se păstrează şi astăzi la putere. România e o ţară care se mişcă greu şi ale cărei mecanisme sfărîmă individualităţile.
• pentru că România e ceea ce a fost şi va fi – o ţară săracă. Sau, oricum, mai săracă decît ţările europene din vestul ei. Nu contează acum de ce e săracă. Este aşa cum este. De mai bine de o sută de ani, ţintele predilecte ale emigranţilor sînt ţările bogate, care au fost bogate şi atunci vor fi în continuare la fel. „Celui ce are i se va mai da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua.“ Există o logică aici. William Easterly, profesor de economie la Universitatea New York, spunea într-un text („Reinventarea roţii“, în Foreign Policy, noiembrie-decembrie 2010) că sfatul lui pentru dezvoltarea durabilă a unei ţări ar fi următorul: „Asigură-te că ţara ta era la curent cu tehnologia – acum cinci sute de ani“. Asta e: decalajul între o economie bogată şi performantă şi una săracă şi neperformantă va creşte, nu va scădea. Iar România nu e la curent cu tehnologia nici azi.
• pentru că România e o societate tribală, o lume a clanurilor. Aici coeziunea socială e redusă, deci şi patriotismul e nesemnificativ. În schimb, sînt importante reţelele de influenţă şi relaţiile de familie. Un individ izolat, oricît de înzestrat ar fi, are foarte puţine şanse să reuşească singur, ca individ. Trebuie să aparţină unui clan anume. Aici, în paranteză fie spus, disocierea zgomotoasă a românilor, de ţigani mi se pare rizibilă, fiindcă modelul de funcţionare a relaţiilor sociale e aproximativ acelaşi, şi într-un clan de ţigani, şi într-o universitate de stat sau într-un partid politic.
• pentru că deja au plecat foarte mulţi dintre cei buni. E greu să mai menţii buna funcţionare a unui sistem social în lipsa unor oameni capabili (medici, profesori, funcţionari etc.). Iar această lipsă afectează întreaga societate, adică pe fiecare cetăţean în parte.
Ş.a., ş.a., ş.a.
Şi totuşi, mai există oameni care rămîn sau oameni care pleacă şi se întorc. De ce o fac? Nu ştiu şi nici nu pot da un răspuns serios. Aşa că o să răspund printr-un banc. Cică Iţic şi Ştrul, emigranţi din România, se întîlnesc după vreo douăzeci de ani în New York. Se salută veseli, se pupă şi încep să se întrebe de cunoştinţele lor comune. „Băi Iţic, mai ştii ceva de Moşe?“ „E, da, sigur! Moşe, tare bărbat! Şi-a cumpărat o insulă în Pacific şi se duce zilnic în ocean, să vîneze rechini cu cuţitul.“ „Şi Marcel?“ întreabă Ştrul. „Marcel e meseriaş“ zice Iţic. „Acum face Himalaya, îţi dai seama? La optzeci de ani! Ia toate vîrfurile la rînd, acum e pe Everest.“ „Şi Iosif, de Iosif ce ştii?“ „A, ăsta-i un aventurier, băi!“ zice Iţic. „A rămas în Bucureşti.“
Ăştia sînt cei rămaşi sau întorşi în ţară: nişte aventurieri. "
 Deci..sunteti aventurieri sau nu?:)

Articol citit pe: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/faq-ce-sa-emigrezi-romania

O poveste printre povesti...

Iubesc caldura, iubesc vara, imi place cand vad ca toata natura revine la viata. Odata cu soarele aparut pe cer, parca prind mai multa energie, mai multa pofta de viata si ma bucur de orice lucru inzecit. Primavara aceasta este speciala , caci..."Primavara incepe cu ...tine" , dupa cum spune celebrul cantec al celor de la Holograf. De fapt, este inca o primavara..alaturi de tine. Mai mereu suntem in cautarea fericirii, fericire care pentru fiecare cu siguranta inseamna altceva. Inca de mici ni s-a format o imagine idealista asupra fericirii, cand mama ne citea povestile atat de cunoscute ale copilariei: "Alba ca zapada", "Cenusareasa", "Print si cersetor" si mai toate aveau acelasi final "si au trait fericiti pana la adanci batraneti". Odata cu primii pasi spre adolescenta te trezesti brusc ca nu este asa cum ti se spunea: primele lacrimi, primii fiorii transmisi de micile dezamagiri (sentimente care normal, erau extrapolate la acea varsta). Cresti, si vezi in jurul tau povesti de dragoste sfarsite, sentimente ce dispar in timp, deziluzii, dar inca te tii tare si vrei sa mai crezi in acele povesti. Spui da, se poate. Si de ce?  Pentru ca exista exemplul concret: parintii tai. O dragoste ce respira de peste 25 ani, inca presarata cu plimbari romantice de mana in parc, telefoane de dor si vacante in doi. Tocmai aceste lucruri m-au facut sa ma gandesc la aceste doua intrebari: exista cu adevarat acele "suflete pereche"? "simti", asa cum spune toata lumea cand persoana de langa tine este acea persoana langa care esti in stare sa spui "pana la adanci batraneti"? Trebuie sa spun cinstit, ca pana nu demult, nu imi pareau asa credibile sintagmele de acest gen. Dar intr-un februarie incalzit de razele soarelui timpuriu aparut.."am simtit":).  Culmea este ca nu mi-am dorit un print pe cal alb, care sa vina sa ma salveze din castelul unde eram tinuta cu forta de zmeul cel rau. Caci eu intotdeauna eram cu baietii in spatele blocului la un "diri diri, la malai", faceam cazemate si ne bateam cu bulgarii pe echipe, jucam Portofelul pe surprize Turbo iar de sarbatori preferam sa primesc pistoale si masini. Partea cu masinile se poate spune ca inca a ramas prezenta in viata mea. Revenind la print, desi nu eram asa prietena cu printesele din povesti, se pare ca a aparut fara sa stiu, fara sa vreau, fara sa caut. Am realizat in acel moment, ca fericirea nu vine atunci cand o cauti..vine exact atunci cand trebuie, si ca de ce nu, fiecare dintre noi avem un print, sau o printesa, care intra in viata noastra pentru a ne ajuta la scrierea propriei povesti.

Centrul vechi..fuse si se duse...

Cam de un an incoace, Centrul vechi a devenit un fel de mic Dorobanti, si nu prea inteleg de ce. Inca nu sunt convinsa ca cei care merg in Centrul Vechi sunt si clientii fideli ale cafenelelor de pe Radu Beller. Dar, cert este ca daca iesi la o plimbare vineri sau sambata seara, o sa observi cu stupoare ca este aglomerat. Oamenii parca au iesit la promenada ca in timpurile de mult apuse, cautand un locsor unde sa se cinsteasca cu prietenii. Lipscani-ul are si el partile lui frumoase, dar cu siguranta localurile parca mult prea mult inghesuite, gunoaiele aruncate pe jos, pirandele si bulibasele ce ii vezi uneori ca apar din colturi intunecate, sigur nu fac parte din frumusetea locului. Am incercat sa refacem si sa scoatem la lumina, cu ajutorul arheologilor partile din Bucurestiul vechi, dar nu am reusit decat sa formam mici cratere, perfecte pentru exersarea croseului nostru de dreapta cu pet-urile de 0.5. Incercam sa copiem, dar nu dam decat un copy...fara paste. Imi lasa un gust amar ce am facut cu Bucurestiul de altadata (supranumit si Micul Paris), gust care nu poate fi indulcit nici macar de  deserturile oferite de cafenelele din zona. Ce ar spune mon cher, bunicii sau strabunicii nostri care ieseau duminica imbracati la costum la promenada prin aceste locuri? Eu nu pot face decat sa ma inclin in fata lor, si sa le spun...iertati-ne..

Imi este din ce in ce mai clar, dupa invitatia unei foste colege a unei prietene ( si uite asa ne extindem noi paleta de cunostiinte:))) intr-un club din centrul vechi, ca..nu ma atrage cu nimic. Toate subsolurile au devenit mini clubulete, strazile s-au impanzit cu fel si fel de baruri mai obscure sau nu, cu conditii de igiena mai mult sau mai putin potrivite. Nu contest, s-au evidentiat si localuri bune, de calitate (nu facem, sau hai..poate facem si putina reclama mascata) precum Bordellos si True Club ( aparut recent, in locul fostului local Temple). In rest, nu stiu sa imi fi ramas in minte vreo locatie unde as mai reveni cu drag.
   Dupa cum spuneam, localul unde am ajuns intamplator vineri, m-a surprins..negativ. Nu era decat o mica incapere, cu fff muuuult fum (neavand nici macar O gura de aerisire), aproximativ un apartament de 3-4 camere al unui bloc, transformat in...club. Am stat putin, sa vad poate muzica ma va face sa imi schimb parerea...Nu. Cu parere de rau, mi-am luat la revedere, dupa 40 min de stat, si m-am dus, peste mari si tari, unde numai cu gandul poti ajunge....in Jack's ( Piano Bar). Da, se pare ca strada George Enescu, unde gasim si Terminus (local in care mi-am petrecut destul timp din adolescenta si facultate), a mai dat nastere unui alt local de calitate ( am mai ajuns intamplator cu prietenii aici, dar abia de curand mi-am dat seama ca da, aici intr-adevar, te poti simti excelent, cu o atmosfera foarte placuta)
"In concluzie si prin urmare", dupa cum ar spune cineva, daca aveti sugestii de locuri sau pareri care mi-ar putea schimba viziunea despre Centrul Vechi le astept cu drag...

Something old, something new, something borrowed and something blue..

Something Old is meant to represent the link with the bride's own family and the past particularly mother or grandmother or even most distant relations. Something old is symbolic of continuity. To symbolise this link brides may choose to wear a piece of antique family jewellery which belonged to the relative. Alternatatively they may select something from the mother's or grandmother's wedding gown. Other things that may be chosen include a handkerchief, a scarf or a piece of lace. 

Something New represents good luck and success and the brides hopes for a bright future in her new married life. The wedding gown is often chosen as the new item but it could be anything that is purchased new for the wedding such as the wedding flowers or the wedding rings. Wearing a new item on your wedding day conveys the message that you and your husband are creating a new union that will endure forever.

Something Borrowed is to represent to the bride that friends and family will be there for her on the special day and in the future when help is needed. "Borrowing" is especially important, since it has to come from a happily married woman, thereby lending the bride some of her own marital happiness to carry into the new marriage. Anything can be borrowed but it must be returned afterwards. Another way to incorporate a borrowed item into your wedding day attire is to borrow a friend's piece of jewellery. If you have a close friend who has worn the same necklace for as long as you have known her, you might consider borrowing this particular necklace for your wedding day as a reminder of your friendship. Perhaps she wore the necklace on her own wedding day. 

Something Blue in ancient times is the symbol of faithfulness, purity and loyalty. Often a blue item is the garter and in olden times the couple wore blue bands on the border of their wedding attire to denote, love, modesty and fidelity. Another way to wear something blue is to include a blue flower in your headdress or theme your wedding flowers in blue

From:  http://www.somethingoldsomethingnew.co.uk/

Face the mirror..

In fiecare dimineata ne uitam in oglinda, este deja un reflex. Ne spalam pe fata, pe dinti, si in tot acest timp ne uitam in oglinda. Oglinda care ne reflecta chipul zi de zi. Ne obisnuim cu el, exact cum facem cu orice lucru cu care interactionam zilnic. Dar intrebarea este, ne place ce vedem? Si nu intreb asta din punct de vedere fizic, deoarece oricare dintre noi ar trebui sa se iubeasca asa cum este, cu defecte si calitati...caci oricum putem ajusta atat de usor defectele in aceste vremuri:).  Ma intreb daca in ciuda realizarilor noastre de pana acum, in ciuda  comportamentului si atitudinii nostre fata de cei apropiati, sau stand  fata in fata cu reusitele/esecurile proprii, mai putem privi la fel de drept imaginea noastra din oglinda?
Te simti multumit? Esti pe deplin realizat si implinit cu ceea ce vezi in oglinda?

Can you face your mirror?

April Fools' Day..

In Romania, sarbatorim ziua pacalelii in fiecare zi. Clasa politica reprezinta circul (clovni, maimute, iluzionisti- fac sa dispara sporurile bugetarilor, banii de la bugetul de stat dar sa si apara taxe peste taxe, reduceri de personal in mai toate domeniile). Nu stiu de ce ne-am mai dori sa fim pacaliti de amici, prieteni, cunostiinte in aceasta zi cand oricum suntem pacaliti zi de zi ca totul va fi mai bine pentru aceasta tara, pentru populatie, pentru omul de rand. Chiar asta micu, Boculet spunea de curand ca sfartul lunii martie inseamna iesirea din criza. Cred ca ziua de 1 aprilie ar trebui declarata ca fiind ziua in care se da startul iesirii din criza, sa stie macar  de data asta romanul ca, oficial, este o mare pacaleala. Toate lucrurile care se intampla in tara asta la nivel politic sunt o pacaleala, ceea ce ma face sa cred ca orice partid politic care va  urma la guvernare se va ghida dupa acelasi slogan " noi-puterea, ei -pulimea". Mai mereu esti pacalit, de o vanzatoare de la magazin, de sistem, de un alt sofer in trafic, de legi, de iluzii versus realitate. Atunci ne mai trebuie 1 aprilie pentru a ne pacali?

20 de motive pentru a ramâne in România...

 1) Pentru că din România poți să pleci, totuși, oricând...Nu te ține nimeni cu forța;
 2) Pentru că aici ceilalți sunt gata să împartă cu tine tot ce au: manelele din mașină, gripa din autobuz șI nevasta de acasă;
 3) Pentru că în țara noastră poți să devii doctor în științe doar dacă dovedești că nu ai mai multe cunoștințe  decât un elev de gimnaziu;
 4) Pentru ca aici marinarul a ajuns președinte. Îți dai seama unde poți să ajungi ca pompier sau mecanic auto?
 5) Pentru că doar în România sunt mai multe Jepp-uri decât milionari și mai mulți milionari decât firme;
 6) Pentru că doar aici ni se pare firesc să primim fără să oferim ceva în schimb;
 7) Pentru că România e singura țară în care numai dacă privești la cei care muncesc, primești un spor de spectator numit „indemnizație de conducere”;
 8) Pentru că doar aici te poţi bucura în orice clipă de ospitalitatea proverbială a poporului român. De pildă, în trafic toată lumea vrea să-ţi cunoască mama şi să-ţi iubească copiii, morţii şi sfinţii;
 9) Pentru că suntem singurul neam la care „hoțule” este o vorbă de alint;
 10) Pentru că doar aici putem vorbi urât de unguri, bulgari, evrei, olteni, moldoveni, ardeleni... și să fim  considerați haioși în același timp; 
 11) Pentru că avem cea mai bună shaorma, chiar dacă arabii sint minoritari;
 12) Pentru că aici cineva se poate numi Simona Sensual, fără  să fie neapărat actriţă porno;
 13) Pentru ca avem mai multe Silicon Valley, dar nu între două dealuri din California, ci intre doua țâțe din Dorobanți;
 14) Pentru că aici poți să devii șofer, fără să dai vreun  examen;
 15) Pentru că numai în România se poate organiza campionatul mondial de 3000 km slalom printre obstacole (căruțe, gropi, câini morți de foame, bețivi morți de beți);
 16) Pentru că pe meleagurile românești zăpada este considerată sfântă, numai pentru că a picat din cer... Odată aşezată  pe şosea, o lună de zile nu o mai atinge nimeni;
 17) Pentru că în România se iau pauze înainte de a incepe munca;
 18) Pentru că românii sunt foarte atașați de noțiunea de politețe. Atât de atașați, încât, de pildă, le este foarte greu să dea de la ei un simplu „bună ziua”;
 19) Pentru că doar aici  parfumul se cumpară dupa nume, nu după miros;
 20) Pentru că atunci cind  toate locurile din iad vor fi ocupate,  România va deveni destinația de rezervă. Cei care rămân aici vor fi scutiți de cheltuielile de transport.

Din cufarul cu amintiri..

 Am regasit in arhiva blog-ului meu din 2008, 2 articole ce mi s-au parut la fel de simpatice si relevante pentru prezentul 2011. O sa imi fac mea culpa pentru faptul ca nu am mai fost activa pe blog, deoarece am avut o perioada putin mai ocupata, dar cu siguranta cand totul se va linisti, voi reveni cu alte subiecte dragute.

Cele doua articole se refereau la ...

1 .Daca vroiai vreun mert' acum te poti multumi cu un Logan..

Asta e sloganul pe care il tot auzim in ultima vreme din cauza crizei..ei na? Vineri, in parcarea unui club de noapte renumit din Bucuresti din cate imi aduc aminte nu erau prea multe masini "autohtone" pe care suntem sfatuiti sa le cumparam, sa ajutam la depasirea crizei. WTF??? Prin ce trec romanii acum e doar rezultatul a 4-5-6 ani de credite peste credite, leasing-uri luate pentru masini de 40 mii de euro, desi abia isi permiteau poate una de 10. Cred ca inca ne lovim de mirajul anilor '90 cand toti vroaiau sa cumpere cat mai mult, cat mai bun. Sunt nationalista, dar cand vine vorba de mentalitatea confratilor mei parca aud glasul Europei, sau al batranului continent America, care ma striga. Asa ca de ce se mira toata lumea de aceasta criza? Ne-am facut-o cu mana noastra, nimeni nu ne-a bagat mana in buzunar sa ne luam un BMW serie 5 din Germanica, facand credite pe 5-10 ani.Da..nota 10 pentru inteligentii zilelor noastre. ECONOMIC vorbind..limitati-va la ce va permite buzunarul, infatuarea si snobismul...nu tin de foame,dupa ce platesti rata lunara la banca!

 Culmea este ca revenind la 2011, exact ce scriam mai sus acum 3 ani inca se potriveste. Criza a structurat bine clasele sociale, si inca ii simtim repercursiunile. Din ce in ce mai putine masini pe strazi, caci firmele de leasing si le-au cam luat inapoi datorita neachitarii ratelor lunare. Trist, dar dupa parerea mea este un lucru normal. Acum cativa ani faceai leasing-uri si credite asa cum mergi si cumperi o paine de la alimentara..mai tineti minte sloganul "credit doar cu buletinul", slogan adoptat si de ai nostrii romani. Si, pe limba noastra "si-au luat teapa". Este normal sa stii  sa te intinzi pana unde iti ajunge plapuma, spune o vorba din popor. Romanii nu cunosc inca profunzimea acestei zicale, caci doar trebuie sa epateze, chiar daca platesc la credite pentru masini "de fitze" ani buni de zile, si ei stau intr-un apartament cu mobila aproape de vremea lui Ceasca, sau si mai rau..in chirie. Cred ca aceste lucruri nu le voi intelege niciodata...de ce romanii se ingroapa in datorii doar din dorinta de a da bine? Daca apari cu o masina buna, crezi ca nu vei fi nevoit sa iti duci prospata cucerirea la tine acasa candva? Eu cred ca da. Facand o paralela asemanatoarea, sunt fetele care sunt mereu aranjate, imbracate impecabil cu tot ce inseamna noutate in moda..dar surpriza, ce sa vezi, au o casa care intra la categoria..."si mamaia avea asa ceva". Si atunci, de ce sa ne mai mire unde am ajuns in 2011? Pe mine incepe sa nu ma mai mire nimic, tinand cont de ce primeaza in Romania, adica...prostia, femeile de moravuri usoare (nu am vrut sa le spun parasute direct), fitele ieftine fara baza, hotia (cum sa furam pe cine putem ca sa ne mearga noua bine) si circul ieftin.
  Cred ca nu va mai trece mult si o sa spun si eu precum Puya "Let me live my American Dream"...

2. Un dans?..intr-un Bucuresti de altadata

 Mi-as dori sa ma transpun in acele vremuri, sa particip la promenade, sa ma bucur de "ceaiurile" organizate la sfarsit de saptamana, sa port cu mandrie o palarie cand partenerul ma duce la o plimbare pe Calea Victoriei..dar stai, nu se poate. Nu am cum sa ajung pe Calea Victoriei..sunt blocata in trafic ,palaria sta aruncata undeva intr-un colt ,iar partenerul uita sa mai sune ,caci este ocupat cu Liga Campionilor. Uff..trebuie sa ma reintorc in Bucurestiul actual, sa deschid ochii si sa nu mai visez...caci tocmai cineva din spate m-a trezit brusc din visare, era verde la semafor....si trebuia sa imi dau seama, claxoanele nu fac parte din muzica de altadata :)

Cel mai bun comedian american..

   Inca de acum 2 ani de cand am vazut pentru prima oara toate filmarile lui Jeff Dunham, pot spune ca mi-au placut la nebunie. Intai personajul meu preferat a fost Ahmed, the dead terorist, dar pe parcurs clar Peanut e de departe cel mai reusit. Are foarte mult umor si fiecare personaj exprima ceva. In momentele de relaxare, cand vrei sa iti fie adus sigur zambetul pe buze, le poti urmari. Enjoy !! :) 

Japan, we share your grief !!!



Drumul spre succes...

 Am avut de curand o discutie frumoasa si foarte constructiva cu un adevarat om de business, de la care cu siguranta am foarte multe lucruri de invatat. Si ce ma face sa fiu increzatoare, este ca stiu ca va fi intotdeauna prezent cu un sfat, o sugestie si cu o viziune  concreta de business. Il respect foarte mult pentru ce a realizat in viata, este un exemplu pentru mine, si pentru cei de langa el. Clar este ca, mi-a insuflat odata cu venirea noului an, un nou mod de a gandi asupra viitorului, asupra a ceea ce vreau sa realizez in viata si sa imi setez prioritatile (momentan, pe termen scurt).
   Intotdeauna mi-am iubit foarte mult tara, sunt o nationalista convinsa si oricat incercau ceilalti sa imi sugereze ca viata "afara" este cu totul altfel, nu ma lasam convinsa sa plec, nici macar pentru 1 an. Sustineam cu tarie ca putem realiza lucruri si in tara noastra, ca nu este nevoie sa plecam peste mari si tari (sau doar poate tari:) pentru a ne implini visele. Avem o tara superba, pe care din pacate nu stim sa o promovam si nici macar sa o apreciem. Ne batem joc de frumusetile pe care ni le ofera, si nu sunt putine, caci nu stiu cati europeni se pot bucura de atatea forme de relief intr-o singura tara ( munte, mare, delta). Este un "off" personal acest subiect, caci desi am terminat facultatea + master la ASE, Comert-specializarea Turism, am realizat in decursul facultatii ca nu voi avea puterea sa schimb nimic din aceste lucruri cu care ne confruntam. Natura, cu tot ce include ea, ramane o pasiune pentru mine, pasiune care din pacate nu ne plateste facturile. Pe cat de frumoasa este tara, pe atat de urati au devenit de-a lungul timpului oamenii din ea.
 Ma rog, sa revenim de unde am pornit, caci gandurile curg si deviem putin de la subiectul propus. Ne lovim uneori poate de birocratie, de oameni si situatii care nu sunt favorabile in drumul nostru spre succes. Am vrut sa cred ca succesul il putem obtine si in tara noastra..se poate, dar e greu. Orice succes necesita foarte multa munca. E o constatare enervanta, obsedanta, dar si minunata. Fiindca munca da un sens lucrurilor pe care le faci. Simtim ca viata noastra are un sens daca muncim si suntem incurajati in directia asta.
 Oamenii din societatea noastra sunt obligati de sistem sa se adapteze la societatea contractuala. Oferi si primesti. Pui in balanta totul, ti se pare ca esti platit prea putin pentru munca ta sau ca petreci prea mult timp la serviciu. Abia astepti sa “rupi usa” ca sa iesi la "bere", unde vei povesti cat de greu si stresant este jobul tau si cat de dobitoc este seful. Dar nu asta este drumul catre succes...Drumul spre succes depinde de ce inseamna in viziunea fiecaruia succesul. Cunosc oameni prea modesti pentru cate au realizat, dar si din categoria opusa, care neavand realizari remarcabile se considera oameni de succes.
  Tot mai mult, Romania devine o tara a oamenilor de succes falsi. Suntem impanziti de toate asa zisele pozitii care au  "manager" in titulaturi, desi nu includ nici o responsabilitate care sa le confere acest drept. Traim intr-o tara a managerilor ! Si..pe bune, m-am cam plictisit. Cred ca o sa devin mai receptiva si mult mai deschisa spre alte variante care deschid...drumul spre succes!

  "Choice, not circumstances, determines your success."

Speechless

 Am ascultat de cateva ori acest speech in decursul anului trecut, si desi l-am ascultat din nou astazi,  mi se pare inca la fel de impresionant. Unii ar putea considera speech-ul putin tras de par, sau cu mici omisiuni pe ici colo, dar carcostasi vor exista intotdeauna. Ramane un adevarat exemplu, un Vizionar. Steve Jobs este co-fondatorul și CEO-ul Apple Computer, precum și CEO al Pixar până la achiziția acestui studio de animație de către compania Disney. Personal, il admir mult mai mult decat pe Bill Gates, din considerente ce cred eu ca tin, pana la urma, de viziunea fiecaruia asupra reusitei in viata. Chiar daca poate l-ati vizionat, sunt sigura ca o revedere cu Steve Jobs este cat se poate de constructiva. Ar fi frumos sa incercam si noi sa urmam, de ce nu, cuvintele lui Steve Jobs... "Stay Young! Stay Foolish!"

Steve Jobs: “Your time is limited, so don't waste it living someone else's life. Don't be trapped by dogma - which is living with the results of other people's thinking. Don't let the noise of other's opinions drown out your own inner voice. And most important, have the courage to follow your heart and intuition. They somehow already know what you truly want to become. Everything else is secondary.”

Inceput de primavara cu zambete

    Traim in Romania, asa ca trebuie sa ne conformam situatiilor cu care uneori ne putem confrunta. Desi 8 martie, zi speciala pentru toate femeile, mai apar si frustari sub diverse forme. Nu merg cu metroul, rar se intampla acest lucru. Azi dimineata a fost una din acele dati in care a trebuit sa aleg acest mijloc de transport in comun, de altfel foarte rapid. M-am bucurat stiind sigur ca va fi liber (caci m-am urcat la capat de linie, la statia Pipera) sa il iau spre centru. Puteam astfel sa ma bucur de o carte noua, si interesanta despre investitii,  special scrisa pentru femei (" Femeie bogata" de Kim Kiyosaki, sotia celebrului Robert Kiyosaki, autor al cartilor "Tata bogat, tata sarac","Cadranul banilor" si "Ghidul investitorului" care s-au aflat simultan în top 10 al celor mai bune cărți vândute, clasament întocmit de Wall Street Journal, USA Today și New York Times). Am facut poate o parantez si pentru a recomanda cartea, celor interesate de acest domeniu.Sa revenim la metrou. M-am asezat linistita, mi-am scos cartea si asteptam cumintica sa ajung la destinatie. S-a asezat o alta domnisoara langa mine, subtirica, pe care nu a deranjat-o minuscula pungulita( tinuta langa mine) in care aveam cateva fructe pentru momentele intre mese. Ehh...dar o doamna ce depasea cred 50 ani s-a simtit foarte deranjata de ea, in momentul in care a vrut sa se aseze, si cum la noi se serveste "paine si circ", asta a si simtit nevoia sa faca, facand ca de obicei aluzie la " generatia din ziua de astazi" care " nu are respect" . Eu inteleg notiunea de a respecta pe cei care ma respecta, si doamna cu pricina nu mi-a sugerat respect. I-am explicat intr-un mod foarte frumos, ca "punguta mea" avea loc cu mine pe scaunel, caci eu sunt micuta si nu incurca cu nimic:). Dar se pare ca pungulita ocupa un scaun in notiunea ei. Parca eram intr-o piesa de-a lui Caragiale. Am invatat de-a lungul timpul sa imi temperez impulsivitatea caracteristica (recunosc, am tendinta de a reactiona, apoi gandi la rece) si i-am spus doar ca este "nevorbita" asa de dimineata, si ca totusi nu toti isi arunca sacosile pe scaun cum au unii obisnuinta, si daca vor respect "de la generatia din ziua de azi" ar trebui si ei la randul lor sa il ofere. Oamenii inca sufera din multe puncte de vedere de sindromul post comunist (deasemenea evidentiat de cele mai multe ori si la cumparaturi. Oriunde ai merge o sa recunosti romanii dupa cosurile pline. Inca au tendita foarte multi dintre ei sa faca acest lucru, de frica sa nu ramana fara mancare. Hai sa ne trezim totusi si haideti sa nu mai catalogam din start generatiite ce va urmeaza, sa nu mai mai aruncam sacosile pe scaun in metrou sau tramvai ca sa aveti locul asigurat, sa nu mai oferim circ ieftin si ca fiecare sa isi lase acasa frustrarile). M-a amuzat putin situatia, si am realizat inca o data ce inseamna sa vezi lumea intr-un mod pozitiv, sa privesti lucrurile cu detasare, caci vorba unei doamne de langa mine "ar trebui sa fim mai toleranti".
    Am bagat cartea inapoi in punguta problematica, si uite ca am ajuns la birou, unde toate fetele am fost intampinate de o surpriza foarte placuta facuta de colegi...ne-au adus flori , tort, muzica si voie buna. Ca sa fie ziua din ce in ce mai frumoasa, a iesit si soareleeee!! In sfarsit putem  spune ...A venit primavara !!



Va doresc fiecareia o primavara minunata si sa fiti incojurate de muulta iubire!


Si cum este 8 martie, fetelor, va ofer un...trandafir !

PS: acum depinde pe care il preferati :)

                     “So much of love her spirit had,
                     She found an ever-flowing spring
                     Of happiness in everything”

Pentru ca le place...

   Fetele prefera sa ofere handjob-uri strainilor, pentru ca li se pare frumos sa ofere ceva din folclor...:)))). Excelent, oferiti-le fetelor handjob-uri si vor fi atat de impresionati incat cu siguranta vor reveni cu drag in Romania.


           "Explore the Carpathian garden"

Out of order ..or the hard way..Fuck Off

1.  In primul rand frigului (masinuta mea a hibernat iarna aceasta, datorita lipsei mele de atentie in a-i achizitiona cauciucuri de iarna, si ii simt lipsa)
2. Masinilor vechi abandonate de proprietari, tranformate in pubele de gunoi, care strica imaginea orasului, ocupa degeaba locuri de parcare si sunt focare de infectie
3. Gropilor atat de des intalnite in Bucuresti, care iti produc din cand in cand cate o mica galma in cauciuc, iti zgarie janta sau mici incidente
4. Taximetristilor tembeli din trafic
5. Celor care vin in mall-uri doar sa caste gura. Nu aveti ce face acasa? Singurele motive pentru care ma duc in mall este fie sa mai fac o achizitie in domeniul vestimentar, fie sa vad un film (care se intampla maxim 1 data pe luna, caci nu sunt o impatimita a vizionarii filmelor la cinema). Nu am sa inteleg niciodata oamenii care vin pur si simplu sa se plimbe.
6. Fetelor care vin in mall imbracate ca pentru o noapte petrecuta in club. A devenit si mall-ul o etalare a tinutelor, ne alegem partenerii in functie de cum defileaza imbracati pe culoarele magazinelor, este mall-ul un nou Radu Beller?
7. "Fitelor" nefondate. As putea intelege oamenii cu un background care sa le permita o oarecare urma de trufie, dar de ce se intalneste un asa mare procent de "fite"  pe metru patrat? Si de cele mai multe ori se demonstreaza ca acest tip de oameni, au in buzunar plus sau minus 0 ron. (hai, cu indulgenta poate au salariul minim pe economie, strang din dinti o saptamana, sa iasa sambata seara in club sa bea un cocktail la 25 Ron, sa se afiseze, deci..sa fie mondeni). Nici macar repulsie nu imi mai sugereaza, ci poate mila ..caci prostia e dureroasa.
8. Sa ramanem tot in zona cluburi, moda...fuck off pantofilor cu varf ascutit. O adevarata ghilotina daca se incumeta vreun barbat sa ne supere cu ceva. Poate unii stilisti afirma ca au inceput iar sa se poarte anul acesta, dar pentru mine sunt...NOT. As trece cu vederea un varf ussssoooooorrr ascutit, dar altfel..NU.
9. Lipsei de bun simt. Este de baza si elementar ca bunul simt sa existe. Altfel....nu existi tu.
10. Vanzatorilor, care nu realizeaza ca noi le facem un favor sa cumparam de la ei, si nu invers.

Astazi am simtit nevoia sa spun Fuck off  catorva lucruri. O puteti face si voi. Spuneti simplu, oricui, oricarei situatii..  Fuck off